LUMINIȚA POTÎRNICHE
când e frig și trebuie să speli rufele bărbatului,
în curtea interioară a vârstei,
cracii pantalonilor se lungesc peste măsură
(niciodată nu ai avut iubiți cu picioare
atât de lungi).
uniformele crapă de ger și împușcă vrăbii
cu nasturii plumburii, dum-dum,
se-mproașcă zăpada cu măruntaie de
pasăre,
nevinovate de alegerea ta.
în salopeta pătată de păcură găsești șomoiogul
de bani
câștigați la nunta grotească,
figuranții erau murdari din cap până-n
picioare
de sângele albastru al victimei unei mezalianțe.
săpunul îngheață ca o piatră cenușie,
nu-l arunca în ochiul privitorului de
dincolo de gard.
caută o funie curată, spânzură iarna,
scotocește-o prin buzunare,
las-o să se scurgă, să se scurgă...
era doar o mare
dar ne lega ochii
picioarele brațele
branhiile fără aer
apa se încolăcea
tu înotai la limita
imposibilului de a rămâne
eu rămâneam
stană de nisip
nu era bine
mă risipeam
până la a doua venire
a valului
scriam scrisori
nu ajungeau
nu-mi ajungeau
ție nimic din mine
mie nimic din tot
răstălmăcit
aiurea sărutat timbre
scoici sacre
pietre albe
am fi putut scrie pe ele
aveam acea putere
aveam acei ochi
înotători perfecți
marea sarea adâncul
timpul răsucea țărmul
alunecam într-un loc
fără mare
se dezlegau ochii
picioarele brațele
branhiile dispăreau
înecați fără trecut
nici scrisori
dar în sfârșit
de ajuns
***
femeia iese de după tejghea
și șterge cu mopul
podeaua dintre stâlpii caselor.
e o lapoviță de rachiu ieftin
și mucuri de vorbe reci
coji de semințe infertile
scuipate des
o muncă a maxilarelor nerase
la noapte va ninge vâscos
se umflă picioarele varicoase
ale meselor
ultima comandă
zăpada se va murdări
pași scheletici
damf de una mică una mică una mică
istorii
nupțiale
mi-a putrezit trusoul,
se văd oasele mele sărate
de mireasă de-a pururi aninată
deasupra alaiului firii.
nu-mi place nici mie,
priveliștea e veche,
strămoșii beau laic stacane de vin
din lutul lor subțire
din care și mie mi-au făcut o ceșcuță,
ca să nu mă îmbete
buchetul de busuioc.
sub limbă țin uscat de tot
cuvântul da.
Luminița Potîrniche (n. 22 iunie 1962, Galați): Și-a început activitatea literară în anul 1980. A
colaborat cu revistele literare: Viața Nouă, Pagini dunărene, Flacăra, Convorbiri literare, Ramuri,
Dunărea de jos, Vatra, Oglinda literară, Banchetul, Toplitera, Porto-franco,
Sintagme literare, Lumină Lină, Amprente culturale, Poezia, Cenaclul de la
Păltiniș și cu diferite publicații online. Membră a Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Iași.Premii mai importante:
Premiul special al Uniunii Scriitorilor (la Salonul Literar Dragosloveni-Vrancea, 1983)
Premiul 3 (la Festivalul de creație „Tudor Arghezi”, Tg.Jiu, 1983)
Premiul Revistei „Convorbiri Literare” (la Festivalul „Nicolae Labiș”, ediția a 6-a, Mălini, 1984)
Dumitru Chicuș 30' (editura Vinea, 2015)
O poveste visată din două unghiuri diferite (editura Eikon, 2016)
Bu-hu-hu din noaptea iubirilor moarte (editura Vinea, 2016)
Despre zboruri căzând (editura Grinta, 2017)
Dumitru Chicuș 30' (ediția a doua, editura Vinea, 2019)
Bu-hu-hu din noaptea iubirilor moarte (ediția a doua, editura Vinea, 2019)
Tanti Clara, madam Sand și alte câteva femei (editura Detectiv Literar, 2020)
Piața de pasări (editura Detectiv Literar, 2021)Pasărea care a căzut pe masă (editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2022)
Nu lăsa ziua nescrisă (proză, editura InfoRapArt, 2022)
Apa nu avea nicio ușă (poezie, editura Tracus Arte, 2023)
Citește aici: Luminița Potîrniche - De vreme rea
Copyright © 2017 Luminița Potîrniche
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment