IULIA IACOB - GHORBAT (DIVIZIUNE)

 

*

în dublin pe întuneric imens pe polițe pe pianine pe
patul tău pe mers
acasă singur în singur cum ești
singur într-un dees

în dublin pe sângele meu trădător și suplu pe
lucru aducător de lucru pe 
gâtul meu lucru mușcător de alt lucru
să fiu femeie să fiu numărată să scriu pe jos să 
mă culc pe multe perne 
să uit

*

în dublin pe ploaie alfabetică și strânsă pe lângă
ochii tăi egoiști pe orașe lacustră        mă
umpli de albine lungire amorsă mâinile linse mult să 
nu-mi spui cum să  
pe ocrotire pe docilitate și lipsă mă obosesc cărnuri caverne eclipsă mă
prelungesc în coșmarurile lui în scleroză multiplă în     îmi lipsesc    
glezna sutienul aripa vii să         sticlă
îți cântăresc sângele saliva orgasmul        triplă
    ploaie și dublinul mă strecoară printre șuvițele sale 

ciuruită adorm în
ciuruită sub
     nori ciuruiți

în Kilmainham


*

și apoi se lasă pe mine soarele irlandez ca un năvod
când mergeam la cork      mi se

desprindea părul de gravitație

mi se

reprindea părul de dumnezeu vegetație
îmi simțeam 
frumusețea pe

suprafața soarelui eram în ceva ceva ceva

vidat de lumină și 

nereparat

aveam

pistrui verzi

de

lumină verde pe nas

aveam

buclele verzi de lumină verde și

mă îndoiam 

mulțumitoare 

 

 

*

îmi zice
ai coloana ca un și de case mici în 
piele unui șes

văd sângele prenumelui tău vreau să                    fac sex
văd ghirlandele albe din părul tău                         vreau să
văd generalitatea existenței tale vreau să
văd cum îți ștergi ochelarii în interiorul gecii vreau să
văd cât de urâți îți sunt pantofii vreau să
văd viețuirile slabe ale calităților tale vreau să 

văd toți bărbații care mă vor și care nu mă vor vreau să

văd bărbații care nu mă vă
văd

*

i se întindea umbra vertical și nins ca un înger vertical și nins i se
trăgea umbra ca un elastic peste
lucrurile verticale și ninse ale lumii

(avea și un câine vertical și nins care e plimbat în alt poem)

și dacă poți înaripa orice    și dacă totul ar începe să zboare
                dacă        un copac se desprinde de 
firea lui de copac și
                        devine un înger noduros și scheletic

și dacă planul vertical și
planul orizontal încep deopotrivă să zboare 
și umbra unui câine albastru        
nu mai are unde să fie 
scoasă la plimbare


*

și poemele desprindere și     poemele despre ape 
                    și poemele despre sistemul nervos al unui
                    steinway și despre

                    bărbații pe care i-am încălcat

                    adorm vișiniu în întârzierea unei ierni
                    adorm de nenumărate ori într-o
                        singură adormire            visez
                    pătrimi visez un cuplu de compozitori 
                            visez
                            patru tipuri diferite de sânge pe
                            patru piane                   pe
                            patru ierni                   pe
                            patru facsimile 
                            visez
                            un singur tip de iubire 
                            visez un singur tip de     
                            iubire visez un singur
                            tip de


*

părul tău generos iulia părul tău
       geografic iulia părul tău
       gelos iulia părul tău 
       gestațional iulia părul tău 
       gemător


*

            în 215
            configurația inimii mele se schimbă 

            ceva din inima mea devine
            clopotniță

                altceva din inima mea devine

            alina lui pärt

*

mâna dreaptă becară și scrisă 
                    mâna stângă comisă        și alină


Mai multe poezii și profilul autoarei: 

• Iulia Iacob

Citește mai multe poezii aici: 

• Superzgomot
• Răsturnarea
• Antiînconjurătoare
• Dismorfii
• Limonadă (Gelozia)

Copyright © 2026 Iulia (Daria) Iacob 
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---

---