ION ȚOANȚĂ
Second hand
Mă preumblu pe ulițe murdare
cu papucii mei de gumilastic
second hand
totul
natura
oamenii
obiceiurile
centurile municipiilor
se vând la second hand
vecinul meu calcă peste cadavre
și obține vițelul de aur
lumea se metamorfozează în preș
pentru o fărâmă de libertate
avioanele zboară prea jos și se văd
coapsele stewardeselor
cucul de la ceasul din perete cântă
baritonal și tușește a covid 19
am scos țara din noroaie rânjește guvernul
hlizindu-se în oglinda second hand
made in china
Story
povestea noastră încape pe o coală
format A4
în care literele stau cuminți
de teama vreunui arhivar flămând și
friguros
care muncește zece ore pe zi
doar doar și-o mai completa pensia,
ține povestea la tine, femeie,
ascunde-o sub cămașa de borangic,
las-o să se odihnească la sânii tăi
până când voi veni ca-n fața unui altar
al neprețuitelor dorințe,
da
povestea noastră de pe coala format A4
rămâne pe veci în posesie
ca document netransmisibil
povestea noastră încape pe o coală
format A4
în care literele stau cuminți
de teama vreunui arhivar flămând și
friguros
care muncește zece ore pe zi
doar doar și-o mai completa pensia,
ține povestea la tine, femeie,
ascunde-o sub cămașa de borangic,
las-o să se odihnească la sânii tăi
până când voi veni ca-n fața unui altar
al neprețuitelor dorințe,
da
povestea noastră de pe coala format A4
rămâne pe veci în posesie
ca document netransmisibil
Secunde
Suntem străini
și ne intersectăm pașii odată
cu apusul soarelui,
fiecare pleacă de mână cu îngerul de serviciu
la ospățul fără merinde
al destinului,
nimeni prin jur
doar noi,
două secunde rupte din căderea nisipului
la ora clepsidrei galactice,
eu îmi pun sufletul pe masă,
tu îți pui sufletul pe masă
și ne spălăm amintirile,
pillatian,
cu lacrima păstrată în vasul din lut ars,
apoi ne despărțim fugar
către alt apus de soare
uitând sufletele pe masă
ca două vrăbii speriate,
semn că la masa aceea
vom mai poposi în acest mileniu.
Suntem străini
și ne intersectăm pașii odată
cu apusul soarelui,
fiecare pleacă de mână cu îngerul de serviciu
la ospățul fără merinde
al destinului,
nimeni prin jur
doar noi,
două secunde rupte din căderea nisipului
la ora clepsidrei galactice,
eu îmi pun sufletul pe masă,
tu îți pui sufletul pe masă
și ne spălăm amintirile,
pillatian,
cu lacrima păstrată în vasul din lut ars,
apoi ne despărțim fugar
către alt apus de soare
uitând sufletele pe masă
ca două vrăbii speriate,
semn că la masa aceea
vom mai poposi în acest mileniu.
Ultima împărtășanie a regelui Lear
M-am certat cu îngerii
la ora amurgului
sastisit de fustele femeii filistine,
acum vreau să zbor
da,
rana din suflet mă lasă,
mă cunun cu evadarea întru celest
și caut adăpost
în castelul umbrelor ceții,
știu,
îngerii vor veni după mine
încălzindu-mă după ce mă vor ridica
de pe grămada de vreascuri de mur,
apoi
vom bea din vinul acela
păstrat de la ultima împărtășanie
a regelui Lear.
M-am certat cu îngerii
la ora amurgului
sastisit de fustele femeii filistine,
acum vreau să zbor
da,
rana din suflet mă lasă,
mă cunun cu evadarea întru celest
și caut adăpost
în castelul umbrelor ceții,
știu,
îngerii vor veni după mine
încălzindu-mă după ce mă vor ridica
de pe grămada de vreascuri de mur,
apoi
vom bea din vinul acela
păstrat de la ultima împărtășanie
a regelui Lear.
Ploaia
Ploaia asta are ceva cu mine,
mă udă numai în sensul invers
al acelor de ceasornic,
mai întâi mă privește chiorâș soarele
și mă abandonează stropilor
în sensul invers al creșterii frunzelor
stejarului din sufletul ostașului
căzut la datorie,
sunt ud și tremur de față cu nașterea
sezonului bobului de grâu,
apoi îmi simt sufletul
cuib de jeratic
cerșind un strop de lacrimă,
totul este atât de uscat,
paparudele se coc de sântămărie,
of, Doamne,
ploaia asta are ceva cu mine,
niciodată nu se află acolo
când am nevoie să-mi primenesc
sufletul!
Ploaia asta are ceva cu mine,
mă udă numai în sensul invers
al acelor de ceasornic,
mai întâi mă privește chiorâș soarele
și mă abandonează stropilor
în sensul invers al creșterii frunzelor
stejarului din sufletul ostașului
căzut la datorie,
sunt ud și tremur de față cu nașterea
sezonului bobului de grâu,
apoi îmi simt sufletul
cuib de jeratic
cerșind un strop de lacrimă,
totul este atât de uscat,
paparudele se coc de sântămărie,
of, Doamne,
ploaia asta are ceva cu mine,
niciodată nu se află acolo
când am nevoie să-mi primenesc
sufletul!
Homerică
Am intrat cu bocancii
în altarul ascuns al speranței,
era într-o zi de joi când
zgomotul se întretăia cu furia,
așteptat fiind de falșii apostoli
ai conclavelor
spre judecata de după vecernie,
n-am averi, le-am șoptit în urechi,
am doar acest stih ambalat în frunze uscate
de păpădie,
ești proscris, țipau homeric, și te condamnăm
la muncă silnică pe ogorul făcut
din agora literelor rămase în pământ
de la odiseea iliadei, ediție princeps,
secolul opt înaintea lui Hristos,
pledez vinovat,
satrapi ai universului desenat în cărbune.
Am intrat cu bocancii
în altarul ascuns al speranței,
era într-o zi de joi când
zgomotul se întretăia cu furia,
așteptat fiind de falșii apostoli
ai conclavelor
spre judecata de după vecernie,
n-am averi, le-am șoptit în urechi,
am doar acest stih ambalat în frunze uscate
de păpădie,
ești proscris, țipau homeric, și te condamnăm
la muncă silnică pe ogorul făcut
din agora literelor rămase în pământ
de la odiseea iliadei, ediție princeps,
secolul opt înaintea lui Hristos,
pledez vinovat,
satrapi ai universului desenat în cărbune.
Amor antiguvernamental
Ți-aș fi sărutat talpa piciorului
într-o stare de beție nichitiană
la ora pandemiei din hotărârea de guvern
difuzată la ora cucuvelelor ce se-ntrec
prin portative aleatorii,
dar vocile nopții ne-au interzis apropierea socială
și ne-am închis în penumbra unui paradis
clădit din fonduri europene,
mi-era dor de sfârcul tău de sub umărul stâng,
mi-era dor de sfârcul tău de sub umărul drept,
ce trist e zborul meu către tine
cu aripi de coală A4 pe care scrie declarație
pe propria răspundere,
iubire,
cum ne vom putea macera unul într-altul
câtă vreme guvernul se imixtionează între
trupurile noastre veșnic flămânde?
Ți-aș fi sărutat talpa piciorului
într-o stare de beție nichitiană
la ora pandemiei din hotărârea de guvern
difuzată la ora cucuvelelor ce se-ntrec
prin portative aleatorii,
dar vocile nopții ne-au interzis apropierea socială
și ne-am închis în penumbra unui paradis
clădit din fonduri europene,
mi-era dor de sfârcul tău de sub umărul stâng,
mi-era dor de sfârcul tău de sub umărul drept,
ce trist e zborul meu către tine
cu aripi de coală A4 pe care scrie declarație
pe propria răspundere,
iubire,
cum ne vom putea macera unul într-altul
câtă vreme guvernul se imixtionează între
trupurile noastre veșnic flămânde?
Pandemie de singurătate
Pune poezia pe masă
mă îndeamnă mama
plecată în cerul acela ilustru,
pune tacâmuri și veselă,
taie poezia felii, felii
și servește-te singur
nu mai chema femeia din coasta demonului,
mănânc și nu plâng,
unele silabe sunt înecăcioase,
mestec, mestec, mestec,
ce cuvinte grele,
îmi scot câte o literă dintre dinți
cu scobitoarea din solz de pește,
poftă bună, îmi zice îngerul păzitor,
mănâncă, mănâncă, mănâncă,
nu mai împărți cu nimeni
taina versului tău,
nu-i mai așeza la masă,
niciodată nu-i vei sătura și te vor vinde
pe câțiva arginți apoi te vor ataca pe la spate,
înghit, înghit, înghit,
mi-am făcut fular dintr-o rază de soare uitată,
e tare frig în seara asta
din pandemia de singurătate,
respir, respir, respir,
la al șaselea semnal va fi ora douăzeci,
buletin de știri,
azi a fost ultima zi de izolare,
de mâine ne relaxăm,
pandemia a dispărut până la noi ordine,
noapte bună, copii,
mâine veți asculta o nouă poveste!
Pune poezia pe masă
mă îndeamnă mama
plecată în cerul acela ilustru,
pune tacâmuri și veselă,
taie poezia felii, felii
și servește-te singur
nu mai chema femeia din coasta demonului,
mănânc și nu plâng,
unele silabe sunt înecăcioase,
mestec, mestec, mestec,
ce cuvinte grele,
îmi scot câte o literă dintre dinți
cu scobitoarea din solz de pește,
poftă bună, îmi zice îngerul păzitor,
mănâncă, mănâncă, mănâncă,
nu mai împărți cu nimeni
taina versului tău,
nu-i mai așeza la masă,
niciodată nu-i vei sătura și te vor vinde
pe câțiva arginți apoi te vor ataca pe la spate,
înghit, înghit, înghit,
mi-am făcut fular dintr-o rază de soare uitată,
e tare frig în seara asta
din pandemia de singurătate,
respir, respir, respir,
la al șaselea semnal va fi ora douăzeci,
buletin de știri,
azi a fost ultima zi de izolare,
de mâine ne relaxăm,
pandemia a dispărut până la noi ordine,
noapte bună, copii,
mâine veți asculta o nouă poveste!
Ion Țoanță (n. 21 noiembrie 1954, în Golești, Vâlcea): Studii în tehnică cinematografică, artă teatrală, media și marketing. A publicat sute de materiale, ca jurnalist, în presa vâlceană. A publicat în peste 25 de antologii de poezie și în opt volume de autor (șapte de poezie și un roman, scoase la editurile Singur, Hoffman și Eikon). Ion Țoanță a publicat poezie și proză în revistele Vatra, Conta, Anton Pann, Singur, Cronograf, Bel Esprit, Literatura de azi ș.a. Romanul „Spovedania unei nimfe” a fost tradus în italiană și distribuit în toate rețelele de librării din Italia și prin Amazon, în Europa și America de Sud (lansări la Saloanele de carte Bookfest, Gaudeamus și Ion Heliade Rădulescu; peste 10 lansări de carte la Torino și în câteva dintre localitățile din Metropola piemonteză). Este membru al Uniunii Scriitorilor din România - Filiala Sibiu.
Volume de autor:
Templul Devenirii Noastre (versuri, Editura Singur, 2014)
Echinocțiu fragil (versuri, Editura Singur, 2015)
Ispitei se dedă poetul (versuri, Editura Singur, 201)
Singurătatea culegătorului de scoici (versuri, Editura Singur, 2016)
Alfa mirabilis (versuri Editura Singur, 2016)
Lacrimi christice (versuri, Editura Singur, 2017)
Rezervația de himere (versuri, Editura Eikon, 2017)
Spovedania unei nimfe (roman, Editura Eikon, 2019)
Apocalipsă și Eros (versuri, Editura Hoffman, 2019)
Confessione di una ninfa (traducerea romanului Spovedania unei nimfe de către scriitorul Francesco Altieri, Editura Collana Galeon, Milano, 2019)
Altarul interzis (roman, în curs de apariție la Editura Eikon, 2021)
Alfacadabra (versuri, în curs de apariție la Editura Eikon, 2021)
În pregătire:
Existență fragilă într-un peisaj cu spini (roman)
Citește mai multe poezii aici: day after day și din enclava paradisului rubicond
Copyright © 2021 Ion Țoanță
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment