MARIA MEROPE - TAINELE MOV
O poetă pe deplin originală, ale cărei stihuri concise şi
de o sensibilitate extremă totodată, nu mai puţin de o tulburătoare,
consistentă încărcătură iniţiatică este Maria Merope, pe care o recomand
călduros publicului cititor. (...) O francă poezie iniţiatică, unde bogăţiile
empirice fiind simple instrumente ale unei gnoseologii inefabile, rostogolirea
de imagini ale opulenţei şi ale jubilaţiei fiind de fapt o rostogolire a eului
liric înspre pătrunderea unor adevăruri ultime. (extrase din
prefața volumului Tainele mov, Editura Betta, 2017 - Maria Merope:
Nobleţea şi vigoarea poeziei iniţiatice – semnată de citicul literar Victor
Atanasiu)
Privesc
cu ochi de albăstrele
În vacanţă privesc lumea
cu ochi de pământ –
mii de albăstrele ivite pe câmp.
Iată un băiat înalt şi o fată
ţinându-se de mână
văd o sferă roz de iubire curată.
Un şir de plopi
au în cer rădăcini de smarald:
„cum e sus e şi jos
cum e jos e şi sus”
par a fi trepte de verde, dar nu-s.
Pe stradă, doi oameni se ceartă
bărbatul mânios
îi trage o palmă femeii
văd negru, negru, gri fum.
Trece un tren , fluieră depărtări
în el, suflete multe izolate
gândurile lor sunt ca sârma
se ridică în nori
şi coboară apoi
peste alţi muritori.
Ah, valurile mării, dansez cu marea
dansăm ca nebunii
un-doi-trei, un-doi-trei,
e liedul magnetic al lunii.
Vioara unui cerşetor sună a jale
lumea trece nepăsătoare
inima lui, un lotus cu multe petale.
Dar cine-mi spune, cine-mi...
ce-i cu ploaia asta de lumină
Copilărie
Copilărie, fir de nalbă
Te-au vremuit toamnele pline
Aceleaşi flori îmi cresc pe suflet
Aceiaşi ochi oglinda ţine...
Privesc la jocul de copii
Ascunşi de lume-atât de bine
În univers
De-nalte flori, nalbe regine.
Şi flori mai mici, „cosmos” numite
Albe, grena şi roz cu opt petale
Ce din seminţele stelare
Pe lângă zidurile casei
Par sosite.
O, Doamne, câtă bucurie-n
Inocenta, joaca lor măiastră!
Şi câtă pace-n candele magenta
Pe verzile tulpini de sub fereastră...
Şi toate cum s-au dus.
Grădina nu mai este
Florile sunt doar în glastră
Jocul primeşte-o altă soartă
Şi-acelaşi fir de floare-naltă
Mi-nchide-ncet poartă cu poartă.
O, fir de nalbă,
Ma rose trémière
Parcă-a fost ieri, ieri, ier...
Ierusalim
Primii paşi prin Ierusalim
sunt lumină; însorire de nart şi jasmin
asfinţitu-i lumină lină
peste sfinţii măslini din grădină.
Lumina e altfel la Ierusalim
ea curge prin amoniţi aurii
în spirale de timp
şi-n raze de smirnă.
Este lucirea clipei suspendate
când, cu iubire-admirând
sfintele flori de bughenvileá
prin faţa mea, înalt cât cerurile
cu părul de culoarea nucilor coapte
Necunoscuta
M-am temut teribil de tine
Provocai atâta suferinţă în jur
Nu ţi-am spus niciodată pe nume
Doar tu m-anunţai printre ani
Cu şuierul tău de iatagan:
„Pe cutare ți-l fur”
Pe tata, pe Andrei, pe Dan...
Te simţeam cum pluteşti pe sus
Ca-ntr-un tablou de Chagall
Dar nu erai mireasă, nici coşar
Nici violet fără egal.
O Doamnă nevăzută
Misterul vieţii cel mai mare erai
Nimeni n-a auzit vreo şoaptă de la tine
Doar tăcere, durere şi groază turnai.
Dar de-acum, gata, te-am ghicit
Nici măcar nu eşti de genul feminin
Eşti un ceas cosmic, un uriaş amonit
Pleci dintr-un punct negru, mic
Şi urci în spirală timpul la infinit.
Necunoscuta mea, văd, în sfârşit
Tu eşti din alt timp sidefiu.
Într-un an pe care nu-l ştiu
Îmi vei lua sufletul în braţe
Şi mi-l vei duce dincolo, viu.
Octombrie
astral
Teii dau foc apelor
Pe sub sorii-arămii
Oglinzi, ochii ard clipa
De foşnete ruginii.
Mestecenii prind aur
În al frunzelor zbor
Iar eu în ziua asta
Devin un nemuritor.
Şi urc spirale de timp
Portaluri interstelare
Vechi suflet pelerin
Din al şaptelea soare.
Şi de-acolo-am să vin
De cu zori, clandestin,
Să te cuprind în braţe
De soare tandru străin.
Sau, hipnotic să vin
Cu mir cosmic de crini
Şi ca unui zeu antic
Zâmbind să mi te-nchini.
De tot răul viclean
Să-ţi fiu paznic divin
Cu flăcări lavandă
Şi dragonii Kuan Yin.
Iar prin mii ani-lumini
Într-o seară-am să vin
Să ne iubim, să înflorim
Ascuns, ca florile de pin.
Vorbe în vânt
Bate vântul prin nuci şi prin tei
Cineva parcă-mi şopteşte: hei!
Bate vântul prin plopi şi prin brazi
Bucură-te, îmi spune, azi, azi
Şuieră: „Mâine nu ştii ce va fi
Crede şi nu te îndoi!”
Vorbe în vânt?
Vorbe de duh,
De lumină care învineţeşte prunii
Soarele pe cer
Copyright © 2020 Maria Merope (Maria Drăgan)
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment