IRINA LAZĂR - SUBLINIAZĂ-MĂ CU ROȘU

Irina Lazăr - Subliniază-mă cu roșu (editura Charmides, 2019): Irina Lazăr reușește în "Subliniază-mă cu roșu" să împace neliniștea cu limpezimea. Combinația asta funcționează ca un anestezic: la lectură ai senzația că poemele vorbesc despre „dureri străine”. Îndurerate și cristaline, poemele au linii esențializate, trasate parcă de un grafician, astfel că seamănă cu niște diapozitive alb-negru ce decupează stări existențiale. Spun „diapozitive”, pentru că Irina Lazăr știe să facă ramă poeziei: intră decis în poem și iese, cum spunea Lucian Blaga, ca și cum „nu știm ce păreri de rău/ ne tulbură, pieziș, avântul”. Eu mai cred că un vers al Irinei Lazăr definește cum nu se poate mai expresiv și mai exact poezia Irinei Lazăr: „seamănă cu un pumn de sclipici aruncat într-o prăpastie”. Sper ca „prăpastia ochilor” cititorului să se bucure de o poezie adevărată.  (Ion Mureșan)

Să scrii

să scrii negru pe alb despre tine e cam greu
să scrii despre izolare, taină, dureri frici. toate
transformate online
la ora 11 jumate, când înnebunesc cu toții
măruntaiele tale ies la vedere, poate, obiceiurile
noaptea târziu, îngenuncheată în pat lângă o lumânare roșie
ți se pare că ai parte de o casă

ziua însă contururile se estompează,

nicio singurătate nu e de ajuns pentru a te desena
atârni un ciorap pe calorifer ca o relicvă care îți dă fiori
îți cresc părul, unghiile, ai un ghem dureros în piept.
te gândești ce vei face mâine, de ce nu poți să-ți privești copilul
și nu știi.

Nu am distrus

Nu am distrus pe nimeni până acum

deși m-am străduit din greu, mulți se plâng

totuși

că le-aș fi luat viața,

nu le-am luat nimic din ce ar fi avut

alții spun că au rămas pe întuneric

alții că nu au apă,

nimic din ce aș fi putut să fac nu am făcut

locul gol a rămas același

nicio respirație nu-l acoperă

niciun dumnezeu nu e de ajuns.

Am fost la psihoterapeut

și ne-a spus, șansa voastră de a rezista

împreună este

de trei la sută.

Am plecat apoi

mi-am pus rochia zmeurie

și m-am plimbat pe stradă

cam vreun ceas zâmbind tâmp,

îmi arătam sânii

în timp ce în mine se tot surpau munți

căutam explicații la tot felul de chestii.

Vogue

Azi sunt în vogă

o să vorbesc despre îngerii grași din

carnea mea

despre linii care se întind zilnic pe pereți

despre mame psihotice

iubiți toxici

bărbați însurați și femei infertile

azi sunt în vogă

în acest oraș

viața îmi trece dincolo de catastrofele nucleare

de saloanele de nebuni

de fericirea nesigură a fiecărui pas

(un om strigă în fiecare noapte în rahova,

îl aud de la fereastră

la fel cum aud pescărușii)

ca o mimoză spânzurată de grindă discut cu tine

o rupere anapoda a ceea ce aș fi putut fi

printre cotoare de măr și scaune electrice

femei abandonate

își depozitează zestrea

în acest oraș

mă aprind în fiecare seară, mă consum,

mă sting dimineața.

Colorez totul

rochia mea neagră întoarsă pe dos, ca o dovadă
că am făcut dragoste,
emoții prelinse
liniștea caldă aidoma bătăilor de inimă
pe care aș vrea să le aud
sunt în camera asta cu tine, colorez totul cu roșu.

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Irina Lazăr

Mai multe poezii semnate Irina Lazăr aici: Poezii de dragoste, O lumină, undeva, Rezistența

 

Copyright © 2020 Irina Lazăr

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.