ADRIAN ABRUDAN - NOPȚILE ACESTEA

Nopțile acestea

mi se lipesc de trup

de retine

știi

în mine

totul e rotund

sunt ploi de vară

și fulgi rătăciți aiurea

de la primele zăpezi căzute

sunt redute

încă necucerite

ești tu

cu zâmbetul tău hașurat

cu tăcerile tale boțite

cu umerii tăi caramelizați

e o liniște veșnic trează

e și un soi de povară

dar ea

nu contează

nopțile acestea

mi se lipesc de trup

de retine

știi

cu tine

totul e rotund

Sufletul meu

pumnal de Toledo

nu-ți va tăia nemărginirea

nici atunci

când

voi îngheța

și voi respira

în adâncurile tale

între două coaste

nu întârzia

să mă scoți de sub șenila timpului

de sub ape

Închide totul

și pleacă puțin

reclădește-te

acolo unde cerul are culoarea
sufletului tău
unde îți poți scrie visele pe nisip
sau pe stâncă

sunt atâtea suflete desperecheate
atâtea zile fără chip
atâtea nuanțe risipite într-un ocean
răzbunător...

atâtea riduri

atâtea oglinzi sparte

pune-ți aripi și plecă

sau strigă tare

sunt aici

am trupul brăzdat de tine

țes înserări peste înserări

mi-e dor

mi-e risipă

mi-e bine

mi-e chin...

închide totul

și pleacă puțin...

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Adrian Abrudan și Adrian Abrudan - Poeme

Copyright © 2019 Adrian Abrudan

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.