MIHAELA OANCEA - SCRUM DE HAVANĂ


SCRUM DE HAVANĂMihaela Oancea – Scrum de havană (editura Grinta, 2018): Mihaela Oancea s-a alăturat timid liricii contemporane. Precauţia ei vine mai degrabă din preocuparea pentru căutările în geografiile lăuntrice, care predomină în raport cu nevoia de expunere a rezultatelor căutării. De o plasticitate tulburătoare, poemele din volumul de faţă, Scrum de havană, acoperă cu lumina piezişă izvorâtă din surse livreşti adâncimile semantice sugerate. Sub ploaia acestei lumini, imaginaţia arborescentă trimite spre teritorii ale realismului magic marquezian, inserate „între coapsele elastice ale veacului”, sau spre „provincii pedagogice”, castaliene, proiectate de Hermann Hesse. O lume angoasată, grăbită, în plină eră a vitezei, abandonând valorile colective în detrimentul unui individualism păgubos, se reliefează într-o expunere a textului poetic la temperaturi joase. (extras din Cuvântul de însoțire semnat de scriitorul Adrian Lesenciuc)


Constelația mărgelelor de sticlă

În hora fără brumă de odihnă,
mimezi ingenuitatea
punându-ţi adversarul la-ncercare;
până ca el să se dezmeticească,
te faci nevăzut,
în liniştea camerei
cu o subtilă notă de veşted.

La adăpost de scolastica trufaşă,
stai la taifas cu clipa netedă, matematică,
despre lucruri definitorii
(ca Moise pentru Michelangelo).

În afara zidurilor, îşi umflă plămânii
o zodie plină de contraziceri;
aici, marele organism, mistuit de boală,
priveşte când spre perfuzor,
când spre biata insectă prinsă-n constelaţia
mărgelelor de sticlă.


Coapsele elastice ale veacului

Într-un talmeş-balmeş de utopie şi realitate,
viii şi morţii suferă de insomnie –

umblă prin întuneric, buimaci de însingurare,
cu ochii aprinşi ca ai pisicilor,
suferinzi de amărăciunea desfătărilor putride.

Între coapsele elastice ale veacului,
Macondo rămâne devorator
al tuturor seminţiilor osândite.


Culcați pe spate

Culcaţi pe spate,
cercetăm oasele proeminente ale cuvintelor
orbitând o ceaţă flotantă –
astfel se prind în tentacule
păreri despre iluminaţii din Bavaria,
despre fractali, despre picturile lui Ocampo
sau chiar despre indicele glicemic al cartofilor.

Culcaţi pe spate,
sesizăm că articulaţiile minţilor noastre
se înţepenesc în viitor –
acolo se urzesc
vii capcane reticulare, ce iau prizonier
amorul veşnic nefericit,
aşa ca-n romanele lui Turgheniev.

Culcaţi pe spate,
nu ne rămâne decât să urmărim cuvintele
(homunculi cu pulpe noduroase
şi braţe ca nişte filamentele răsucite)
cum trudesc întru eliberare
să cureţe tot nămolul din orbite,
calculând cu precizie
distanţa dintre fiinţă şi fiinţare.

MIHAELA OANCEA


Scrum de havană

Hrănit cu prea multă morfină,
aştepţi ca la ruleta rusească
următorul prag al durerii.

Dincolo de mobilierul baroc,
în subterane mute,
circuli cu surâsul pietrificat
şi luminile de întâlnire
veşnic aprinse.

Cu simţurile la pândă,
priveşti scrumul de havană
aşteptând să vezi
cine va îngropa mingea
în terenul adversarului
şi ce înfăţişare va mai lua
singurătatea aceea
cu închidere frontală,
cu fermoar.


Ceaiul de cireșe amare

Problemele tale vin şi pleacă, pleacă şi vin –
adoră, fără îndoială, tovărăşia discretă;

uneori mă întreb cum rezişti
nemiloaselor fulgere globulare
ce isterizează lemurienii din pădurea tropicală
şi termitele care încearcă să nimicească
tot ce le iese în cale.

Precum copacii lipsiţi de inele anuale,
rămâi neatins de agoniile
pe care le arunci zâmbind
la coşul fişierelor inutile,
în timp ce priveşti spre măsuţa
cu ceaiul de cireşe amare.


Să ne-mpăcăm cu stânca

Alunecă şi cade printre pietre ascuţite –
“uneori ne-mpiedicăm de aer,
alteori de prietenul cel mai devotat”
spune pe ton glumeţ-aspru
şi merge-nainte, lipsit
de melancolia unui sihastru.

Secretul e simplu:
trebuie doar să-nvăţăm
să ne-mpăcăm cu stânca.


Copyright © 2018 Mihaela Oancea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Leave a Comment

Un produs Blogger.