COSTEL ZĂGAN - NEPOTUL LUI KAFKA

 

Costel Zăgan – Nepotul lui Kafka (Editura eCreator, 2024): Așa cum Beethoven a scris “Simfonia Destinului” într-o fază grea a vieții sale, la fel și Costel Zăgan încearcă să-și “calce rănile în picioare” și să se înalțe din abisul tristeții în care a fost proiectat de semenii săi sau datorită evenimentelor tragice întâmpinate, încercând să renască după fiecare cădere la fel ca pasărea Phoenix din propria cenușă. (Gabriela Dimitriu pe coperta a IV-a a volumului)

Suntem răni contemporane

Lumea sau poezia-i o rană dragă Kitty
n-aș putea să-ți răspund
însă și incertitudinea-i o opțiune
discutabilă pentru unii
salvatoare pentru alții
îți scriu poezii pentru că n-am încotro
tu ești linia mea de plutire
destinatarul
și
cititorul
rănilor mele
cotidiene


Poemul cel dintâi

Dragă Kitty
nici eu
nu-s Anna Frank
cu
toate
că
rănile mele
sunt
mai dureroase
ca
primul
cuvânt


Puterea privighetorii

Poezia-i puterea mea dragă Kitty
te rog să nu râzi de mine
ironia-i bună când n-ai nimic de-ascuns
în rest e apă de ploaie
pentru grădina mea
însetată de adevăr
e clar că uneori tăcerea m-a ajutat să mă regăsesc
pe-atunci eram o jucărie pierdută
de-un înger neglijent
un cuvânt uitat de Dumnezeu pe-o piatră
și azi îmi crapă obrazul de rușine
când îmi aduc-aminte
c-am fost și eu în rai

 
Geniul bun al despărțirii de sine

Dragă Kitty am colindat multe flori
și
țări de cuvinte
și fiecare mi-a dat câte-o amintire
de pus în rama sufletului
bineînțeles totul a fost gratuit
nu m-a costat decât atenția mea multiculturală
nu m-am sfădit cu nimeni
floare sau țară
toate au fost de-o curtoazie ieșită din comun
lucru știut deja
ospitalitatea cărților este genială


Învierea timpului

E magie
dragă Kitty
nu poezie
toată faza asta
cu pomii înfloriți
gata
să salte
pământul
la
cer


Hristos a înviat și-n lagăr

Dragă Kitty Paștele încape și-ntr-o inimă de copil
pentru că nu-i așa acolo-i împărăția cerurilor
pe pământ rămân celelalte resturi
flori pentru fetițe și femei
însă despre ce se gândește nu se vorbește
minuni de fiecare zi
război lagăre și cimitire comune
fără cruci
îți piere cheful și să învii
cu
pistolul
în
gura gropii


Heil Hitler

Dragă Kitty
fără școală nu se mai poate
după pauză urmează ora de astronomie
Herr Doktor Mengele operează stele
pardon
operează condiția umană
fără anestezie
lama bisturiului curăță totul
bătrâni femei copii
cadavrele înțepenesc salutând
pentru ultima oară
HEIL HITLER
moartea nu încape nicăieri
însă trece lejer prin urechile acului
țipăt strident


Partenerii haosului final

Dumnezeu n-are nicio vină dragă Kitty
noi am ales lumea asta
pe val ori în adânc
ne așteaptă pe toți Apocalipsa
ce-i al nostru e pus deoparte
grăbiți-vă cât mai încet
profeții zădărniciei își scriu capodopera
cu
viețile noastre
nu degeaba
suntem
colegi de soartă


Amintiri de avangardă

Dragă Kitty poezia-i dreptul meu la replică
când soarta mă ia peste picior
iar anonimatul e gata să mă-nhațe
citesc și scriu deci exist
cu fundul și fruntea în aceeași barcă
literatura română și universală
în bibliotecă nu-s niciodată singur
oricât m-ar izola ceilalți
și
da
Maiorescu-i incomod și azi
însă
unde-ajunge nu-i hotar


Lecție finală

Dragă
Kitty
trecutul
are
cuvântul
să spună el
ce
ne așteaptă

Mai multe poezii și profilul autorului aici: Costel Zăgan
Citește și: Camera fără ferestre, Contrajurnalul Annei Frank
Pagina Facebook de autor: Costel Zăgan

Copyright © 2025 Costel Zăgan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---