DANA FODOR MATEESCU

Cuvintele

Doar ele vorbesc în locul meu.

Decid în locul meu.

Trăiesc în locul meu.

Cu funii mă leagă de brațe.

Sunt pumni care mă apără.

Eu nu mai pot. Și nu mai vreau.

Cuvintele mele sunt fiare și îngeri.

Dimineața se îmbracă în culori care nu există în nicio pictură,

În niciun oraș, în nicio țară.

Sunt mai lucide decât lumea

Au trup frumos și viu ca Dunărea.

Vorbele mele au carne de măr furat și fluturi în păr.

Sunt numai fibră și voci care te cheamă să mă iei

când pleci departe,

De tot.

Cuvintele mele sunt bărci care plutesc spre tine

ard moncit și au aceeași vârstă cu mine.

Sunt pumni care mă apără

Eu nu mai pot. Și nu mai vreau.

Casa colorată

În ziua aceea

Mi-am azvîrlit cei 30 de ani tocmai sus,

pe casa colorată din cartierul evreiesc.

Era bine, nici dracu’ n-ajungea la noi!

Pe spinarea noastră se hîrjoneau stelele

coapte ca prunele

şi aerul mirosea demenţial a şosea udă.

Iar despre apus, ce să mai spun?!

Cu friguri mă lua pe la ceafă iubirea!

Soarele stătea buză-n buză cu mine şi ce ne mai povesteam!

Dimineaţa?

Era doar inima mea,

o fetiţă cu funde care sărea coarda pe strada Mircea-Vodă.

Străina

În mine locuiește o străină cu părul lung

Nu plătește chirie

Nu cere nimic

Nu caută nimic

Dar știe să mă doară sublim.

În loc de gură are-un fluture roz

Care cântă.

Străina asta se plimbă prin mine ca prin casă

Se înfruptă cu ce găsește

Mai plânge, mai dansează,

Șterge ce e de șters,

Îmi pictează flori pe oase

pune la loc tot ce a căzut din sufletul meu

mângâie sau rupe uscăturile.

Nu vrea să plece

Nu vrea să uite

Doar stă.

Când obosește

își culcă fluturele pe inima mea.

Culorile

Toate hainele mă dor de când ai venit.

Cămașa roșie nu mă mai suportă,

Și-a rupt nasturii și-a plecat departe,

nici ea n-a putut să spună unde.

Pantofii mă urăsc, eșarfa de la tine plânge.

Tu știi ce vreau

Eu simt ce știi.

Toate tainele mă ard

Sunt veselă doar luni dimineața,

când țipă frunzele-n pomi și vii la mine în somn.

Perdelele casei mă rod, ușile mă aud

Drumurile mă trec dincolo, în alte lumi,

spre sufletul tău despuiat.

Mi-a răsărit o Dunăre-n piept, de când te-am văzut prima dată

Erai blând ca un lup hăituit de cățele.

Culorile noastre își vorbesc îndelung

până la moarte. Aștept. 

Fără aripi

Nu mai am aripi

Zborurile mele au obosit

Privesc cerul și zac.

Nu mai am aripi, dar nu plâng

în locul lor mi-au crescut doi copaci albi care cântă.

Aripile sunt la tine

le-am smuls singură, pană cu pană, râzând

Ți-am cusut pe piept cel mai frumos poem de dragoste

Și o rugăciune.

Nu mai am aripi și mi-e sete

Umerii mei au deschis ochii spre tine, comoară ce ești!

Sunt cea mai fericită femeie din lume și plâng curat.

Nu mai am aripi.

Inima mea e o vulpe moale cu un sigur pui.

Femeia care a uitat să doarmă

Femeia care a uitat să doarmă

ninge în odaie cu aripi de fluturi verzi.

Somnul ei și-a dezlegat gleznele

și a plecat departe

în ochii unei străine

din alt oraș și altă țară

mai rotundă și mai roz.

Femeia care a uitat să doarmă

fuge din propria-i rană,

Curge ca un miez

Spre bărbatul din catifea.

Cineva îi spusese că nu va fi niciodată al ei

dar nu credea,

astea-s povești de sugrumat îngerii.

Femeia care a uitat să doarmă

plânge din umeri

plânge din sfârcuri

plânge din tălpi

scoate pe gură flori de baobab și artificii.

Ochii ei văd miresme

și pe el, din spate, cum pleacă pentru vecie

de parcă ar veni.

Ssss! Auziți?

o frunză cu gene s-a pornit să urle

în locul ei.

Dana Fodor Mateescu (n. 17 august 1970, București): Ziaristă cu o experiență de 18 ani în presă, absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității din București. Și-a început activitatea ca reporter la Radio Uniplus, apoi la Radio 21. Ulterior a fost angajată și colaboratoare a mai multor cotidiene și reviste centrale (Adevărul, Dimineața, Național, Libertatea, Cronica Română, Academia Cațavencu, Aspirina Săracului, Plai cu boi, Femeia, Pentru patrie etc.). Dana Fodor Mateescu a publicat poezii în revistele Puncte cardinale și Ziua Literară şi a participat la câteva întâlniri pe această temă, în cadrul cenaclului Euridice. În anul 2006 jurnalista a primit, împreună cu soţul și colegul ei, Răzvan Mateescu, premiul „Învingători pentru România” la Gala Premiilor „Ursus” pentru Jurnalism. În prezent este editor la www.artizanescu.ro și la Revista 13.

Cărți publicate: Inimioară de cățel, Regele cu coroană de hârtie, Fetițele din cimitirul Roșu, Aventurile lui Bâz-bâz cel isteț, Povestiri din București, Tembelă până la moarte.

Mai multe pe: https://revistatreispe.wordpress.com/

Copyright © 2018 Dana Fodor Mateescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.