CRISTINA BOTÎLCĂ - DRAGOSTEA NU SUPORTĂ DEFINIȚIE
Dragostea nu suportă definiție, dar poate fi transpusă în
artă. Ea nu suportă nici amânare, pentru că te macină pe interior ca o boală
care-ți place și de care nu vrei să te tratezi, al cărui leac este doar
obiectul iubirii tale. Poate fi mama, tata, patria, divinitatea sau bărbatul
ori femeia de lângă tine. O regăsim în multe forme, dar cel mai des o vedem în
noi înșine. În secolul ăsta, te poate păcăli. Dragostea liniștită, dar
pasională, a fost înlocuită cu dependența ascunsă, dar puternică. Cineva mi-a
spus odată că, înainte, oamenii erau în dragoste, iar azi sunt doar
îndrăgostiți. Există o diferență.
Joacă-te
cu mine
Hai să ne jucăm!
Eu voi fi primăvara,
Iar tu, bietul om care își duce zilele
pe aceeași margine.
Eu voi veni tiptil, blândă și amăgitoare,
Iar tu vei fi bucuros.
Eu voi scoate viața de sub pământ și o
voi hrăni,
Iar tu îmi vei admira creația.
Eu voi arunca păturile sus, în cer,
Iar tu te vei șifona în ele până seara.
Apoi, eu voi fi vara.
Te voi alinta,
Iar uneori te vei sufoca de la atâta
dragoste.
Îți vei topi fața și îți vei sculpta una
nouă.
Eu îți voi oferi Soarele, cu tot cu
fulgere și tunete,
Iar tu te vei adăposti sub primul stejar
bătrân.
Apoi, eu voi fi toamna.
Îmi voi lua un palton
Și mă voi plimba pe lângă tine ca un vârtej.
Vei începe să te temi de mine,
Iar eu îți voi fura Soarele,
Și îți voi lăsa doar fulgerele și
tunetele.
Apoi, eu voi fi iarna.
Rece, albă și grea.
Te vei acoperi cu gheața din mine
Și îți vei aminti cu tristețe de cea
dintâi zi de primăvară.
Expediție
Am obosit să tot sap după tine!
Nu ești nicăieri.
Mă uit printre rânduri,
Poate-poate găsesc un alt tu,
Însă e noapte
Și eu nu mai văd bine pe întuneric.
Te prind câte odată în oglindă,
Zăresc o sclipire, ori un rânjet,
Ori aud un sunet care seamănă cu vocea
ta.
Sunt doar eu
Și o mică parte din tine,
Pe care cred că am pierdut-o iar printre
file
-
și acum trebuie să te caut iar.
Prima
Mi-e frig!
Dar acum mă pot înveli cu tine.
Ai apărut din nu știu care izvor
și te-ai scurs pe lângă mine
șiroaie...
șiroaie...
Ai traversat mări, oceane,
Dar apa ta nu s-a amestecat cu a lor.
Ai rămas la fel de pur,
din
prima zi de viață
a
primei lumi.
Tratament
E un blestem să iubeşti.
O boală, o degenerare, o tumoră
de
care nu scapi niciodată.
E un ghinion,
O lovitură, o gripă, un surplus.
E o tornadă,
O maree, un virus, o injecție.
-
și nu există tratament,
Decât să iubești și mai mult.
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment