CRISTINA BOTÎLCĂ
Ea
Când te-a cunoscut, nu știa nimic.
Nu știa că provoci dezastre,
Că iei acoperișurile caselor și le zdrobești,
Că poți să demolezi tot
Și să lași ruine după tine.
Dar nu știa nici că arzi mai tare decât Iadul
însuși
Și că ești mai blândă decât Paradisul.
Acum știe.
La 7 ani
Și când îl vrei pe Dumnezeu înapoi
Ca să stea noaptea cu tine,
Să îți mângâie fruntea,
Cum făcea când erai mică
Și nu puteai să dormi
Pentru că focul trosnea prea tare,
strigă-L.
Styx
Aseară am coborât până în Infern
În somn.
M-am găsit pe un râu
Și era ceață
Și miros de ceară.
Pluteam în infinitul gol
Și mi s-a făcut sete,
Dar am uitat tot până dimineață.
Note despre mine
însămi:

Cristina Botîlcă: Dragostea nu suportă definiție și Mi-am uitat sufletul undeva
Cumpără aici volumul "Home": Smashwords, Amazon, Payhip
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Leave a Comment