MAGDALENA - DORINA SUCIU

Poeta














Duminici cu mlădiţe de vis

Mă intorc în tine
ca într-un vis 
în care simţi gustul de cireșe amare,
îmi e inima cât o copită de miel
înfiptă în pieptul fraged al iarbii,
când te strig, gâtuită de o lacrimă,
să-mi sulberi norii ce mușcă din mine,
ca înspre seară, îngerii să nu se mai rătăcească
prin matca sângelui meu...

Clipele în care ne-am iubit
le port pe deget, într-un inel din mlădiţe tinere, 
ale acelei duminici în care eram un trup,
miezul dulce al unui măr copt,
bucata aceea de cer
în care mai atârnă privirea Evei,
ca o pată de sânge 
pe o icoană spartă...


Scriu pe talpa unui înger

Acoperă-mă cu plamele tale
si lasă ploaia să se prelingă printre degete,
voi râde ca un copil la furat de cireșe,
apoi îmi vei citi din acel poem
în care mi-ai cerut să intru goală,
cu luna prelinsă pe coapse...

Eu sunt fluturele din zona inimii tale,
acela care l-a privit pe Dumnezeu
cu fiecare respirație,
rămând o pată de cer pe pielea ta
din care, zboară păsări, 
când îti muști buzele de dor...

Și scriu pe talpa unui înger cât de mult ne iubim!


Poem numai al tău

Știi, mâinile mele te cuprind ca pe o rugăciune
ce așteaptă înălțarea,
te ating cu blândețea unui curcubeu
apărut din coastele lui Iisus...

Te port în ochi ca pe o duminică 
cu ferestre de iarbă înaltă,
mă privesc într-o oglindă de cer
și  îmbrac cămașa ta de mire
în care ţi-au rămas bătăile inimii,
luminându-mă atât de frumos.

Ah, ce cântec de mierlă trece prin mine,
îmi râd macii de sub pleoapele timpului
și știu că voi ajunge 
așchii de ploaie într-un poem
numai al tau...


Carti de poezie


Voi fi femeia...

Mi-ai zis să-ţi intru în suflet 
și să dansez,
un dans de lebădă desprinsă din apele cerului,
să fie ca o dezmierdare a acelor braţe
ce s-au nuntit în dumnezeire!
Cu părul răvășit și albastru de atâtea ploi ce l-au atins,
așa voi dansa în tine,
cu acel zâmbet de curcubeu ascuns,
ce îl avea Eva, când ţinea mărul strâns în palme...
Da, voi fi femeia din tine, 
acea taină cu gust de iarbă neatinsă,
cel mai fierbinte vis, un ţipăt
prin sângele cuprins de cei mai nerăbdători muguri,
femeia care îţi va săruta trupul
într-o continuă beţie,
dansând în tine până ce carnea ta
va prinde gustul ei!


Ţi-aș cere să pleci...

Fluture prins în palmele tale,
cuvântul din mine, arde,
ca o lună decapitată,
bea din aghiasma nopții
și nu-și mai potolește setea.

Jarul scundelor mă perpelește,
doar rochia albă de in e toată zâmbet
și genunchii cuprinși în desfătarea ei....

Ţi-as cere să pleci,
lăsându-ţi sufletul lipit de mine,
dar păstrând cu sfințenie bucata de cer
în care, până la sufocare ne iubim.

Spune-mi că toate rănile ne vor fi icoane
și nicio lacrimă nu ne va biciui!


Scriitor Magdalena–Dorina Suciu:Scriu și public de la vârsta de 16 ani. Am debutat editorial în anul 1996. Am câștigat numeroase premii literare și am publicat în diverse reviste literare, din ţară, dar și străinătate.
Când scriu, rănile mi se fac zâmbet. Poezia e puntea dintre mine și Dumnezeu... îmi pun capul în palma Lui și sufletul devine  ciorchini de cuvinte!

Nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar arderea lui
care-ţi atinge obrazul
în semn de supunere,
în semn de protest;
.........
nu sunt cuvântul în sine,
sunt doar izbăvirea lui
pe muntele acela nevăzut.

Volume publicate:

Din lumină se nasc cuvintele
Anotimpuri îngenuncheate
Jarul secundei
Cătușe pentru suflet
Copilărie, pâine dulce
Voluptaţi imperceptibile
Orhidee în cuib zăpada
Și Dumnezeu suspină, romano-english
Aripă sub apă, romano-english


Copyright © 2017 Magdalena-Dorina Suciu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.