MAGDALENA DORINA SUCIU - FLUTURII SUNT LIBERI....















Magdalena Dorina Suciu – Fluturii sunt liberi...Doar cu dragostea pot biciui moartea. O văd că pe un colac de salvare. Nu o pot povesti, descrie, e ca și aerul fără de care nu pot respira. Atunci când iubesc, devin mai bună și toate simţurile au un punct comun: starea de bine. Și totuși, nu există iubire fără credinţă, iertare, înţelegere, respect sau sprijin. Toate la un loc formează acest sentiment puternic, sub influența căruia ne transformăm total.

Știu că sufletul fără de dragoste e ca un copil orfan. Oare cum ar fi o casă fără ferestre, lipsită de razele calde ale soarelui? La fel ar fi și omul fără această "hrană" ruptă din Dumnezeu!


Fluturii sunt liberi...

Fluturii sunt liberi în părul femeii trecute de patruzeci de ani...
Palmele ei, două amprente pe umerii goi a celui ce o soarbe timid.
El ştie că trupul ei are mirosul unei nopţi de vară.
Ştie că buzele ei sunt vopsite cu o petală
de mac,
iar zămbetul ei despică în două apele limpezi, ce leagănă luna...
Femeia aceea, trecută de patruzeci de ani, poartă un cuib în inima ei.
Acolo-şi adună toate trăirile, dimineţile despletite, nopţile pline cu foşnet de îngeri aprinşi...
Ea trece prin ploaie ca printr-un vis mult aşteptat.
Iubeşte acele păsări ce i-au ciugulit umerii,
lăsăndu-i mici semne,
în formă de lacrimi.
Ea strânge la piept răsăritul,
îşi face din el rochia de zi,
ca mai apoi
să poată dansa
cu tălpile goale
pe trupul acelui bărbat iubit...
Femeia aceea tulbură somnul cerbilor,
deschide o fereastră în frunza abia căzută
şi dă naştere altei lumi.
Doar ea ştie că fluturii sunt liberi
în părul ei ca o pădure
trezită la viaţă
de o harpă căzută din cer...


Poem niciodată terminat

Să nu treci dincolo de mine
fără să-mi închizi ochii
cu lacrima ta
ca o rugăciune mută,
cu buzele arse de dor
strigându-mi numele
printre degetele firave ale ploii,
iar eu să privesc în oglinda
în care se vede cum sufletul meu
e tot mai brăzdat
de urmele lui Dumnezeu.

Să nu mă risipești,
mă va înălța zvâcnirea de sânge
la fiecare secundă
desprinsă de la sânul dimineții...

Urcă pe scara din coastele mele,
nimic nu doare
la atingerea ta,
vom fi aceeași lumină
sub coaja unui poem
niciodată terminat.


Anotimpul din noi

Prea cuminte
te-ai așezat în braţele toamnei
numărând pe degete
primăverile în care ne-am iubit
pe paturi de iarbă lăptoasă.

Împreună am cules fluturi
rupând crengi de cer cu buzele
și diminețile ne erau rugăciunea
în care ne vedeam unul pe celălalt
cel mai frumos copil...


Facerea lumii noastre

Spune-mi despre facerea lumii noastre,
iubirea crescută în carne
ca niște maci pe câmpuri sălbatice,
despre cum mi-ai sărutat tălpile
și liliacul plesnea ca o duminică în icoane,
iar noi îi ceream lui Dumnezeu
să ne ţină inimile în palme,
neputând să le mai stăpânim,
era acea senzație precum o haită de lupi
ce gonea prin sângele nostru,
sfărămițând luna între colţi...

Gura ta, ah, gura din care am sorbit cafeaua,
spune-mi că mai apoi ai prins un înger cu buzele
și ai simțit cum venele raiului s-au dilatat,
iar în privirile noastre
era loc doar pentru Siana,
sufletul încă nenăscut,
ca un cer răsturnat în ape...


Lebădă cu aripile larg deschise

În ochii tăi
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc

și parcă ar curge raiul
prin tălpile mele -
așa mă privești...

O duminică șchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viață;
iubindu-te, poemele
mi se fac streșini în sânge.

Nu îmi mai scârţâie poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!


Exersând zborul în doi

Atunci când cobori în mine
eu fac pași către cer
și primăvara nu-mi mai încape în piele
e ca o țigancă ce vinde flori
la marginea drumului...
Numai tu ai un fel aparte
de a te rezema de inima mea
exersând zborul în doi
cu ochii închiși
și mâinile fluturând
deasupra câmpului cu păpădii
ce-i trimit semne lui Dumnezeu.

Știu, tu mi-ai clădit în palme cuiburi de cuvinte
născătoare de ploi parfumate
după sânii cărora
îți bei în tihnă paharul cu vin
spunându-mi că doar în buzele noastre
simţi din plin gustul unui ciorchine
de sânge aprins...

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Magdalena Dorina Suciu

Copyright © 2018 Magdalena Dorina Suciu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.



Niciun comentariu

Un produs Blogger.