DANIELA PÂRVU DORIN

Literatura contemporana














Insomnii

scriu un poem la porţile nopţii
poate fi şi banal
numai descătuşarea să urce liberă
ca iedera pe ziduri
ca-ntr-un dans vegetal
şi-n zănatice jocuri de iele
spre toată lucrarea
din acelaşi trunchi
de-am fi să urcăm
până la stele…
dar tremur odată cu frunzele
şi sentimente făcute mănunchi..
nici nu mă mai văd de atâta verde
şi de atâta iubire
într-un singur impuls
de aceia mă-nalţ la porţile nopţii
eu să-ti fiu iederă
iar tu...
poemul din care
m-am smuls...


Poem de duminică

Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculţă demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ţine
concursul de frumuseţe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...


Azi iubesc un singur mâine

Acolo unde-ţi puneai tu capul,
în golul din claviculă
începe rugăciunea singurătăţii...
acolo îmi ascund
eu...cuvintele
dar nu ştiu până când...
de ieri iubesc un singur mâine,
şi-un singur vers
ori prea îndrăgostit
ori prea flămând...
E adevarat?
de-ntind pe pernă mâna
îmi pui seminţe-n răni
sau mi te-arunci în gând?
nu mi-e totuna,
de-ntreb!
trec viaţa pe curat,
încărunţesc în somn
săpând într-un destin supus
cu palme de soldat...
Nu-mi iese ruga, deşi ard
şi caut rătăcită
o mie de-ntrebări sărate
pe trupul meu de răstignită-
sunt suflet slab sau cântec mut?
fără cuvinte azi!
iubesc un singur mâine
şi-nvăţ cu noi ce-i de făcut...



Poemele cu ochii verzi

Se scutură crinii
peste tăcerea care mă scrie,
caut să te închid într-un poem
sau într-o simplă poezie
numai că tot ce frământ
e fără umbră şi doare,
dar azi
îmi eşti dator
şi complice
în cereasca-mi  chemare

Lasă-mă un timp
să dispar
pentru cât mi-e de dor
vreau să-mi caut cuminte
un împrumut
exista o bancă de cuvinte!
orice cuvânt care respiră
numai în doi
mă inspiră!

De aceia mi-e bine
azi te caut prin iubesc-ul
ce-l am de la tine
chiar dacă se scutură crinii,
te rog sa mă crezi:
de-o vreme-
scriu numai poeme
cu ochii verzi


PoezieDaniela Pârvu Dorin (n.1965, Iași): "Eu scriu de când mă știu. Consider că alături de poezie viața mea e un concert unic. Am debutat în revista liceului - “Năzuințe și împliniri” - în anul 1980. Am publicat mai apoi versuri în reviste și în publicații literare de prestigiu literare (Cronica, Convorbiri literare, Poezia, Suplimentul artistic al Scânteii Tineretului, Viața, Monitorul Cultural, Timpul, Observatorul) și în diverse Antologii. Am publicat două volume de versuri: Mi-e nervul aprins (1995) și  Arta de a plânge (1997). După 1995 m-am alăturat revistelor online, blogurilor și grupurilor de literatură de pe Facebook - dar nu numai - descoperindu-mi astfel vocea mea personală (Agonia.net, Insemne culturale, Basarabia literară, Negru pe alb, Poezii de suflet, Cenaclul Noduri și Semne, Universul prieteniei, Cronopedia, Citatepedia, Ziarul Lumina, Noul Orfeu, Ecoul, etc.).

Nu mi-a plăcut niciodata ideea de poezie femininăsau invers. Cunoașterea și coborârea în sine nu au sex... ca îngerii..."





Copyright © 2017 Daniela Pârvu Dorin
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Niciun comentariu

Un produs Blogger.