MIHAELA ROXANA BOBOC - AȘA SĂ NU IUBIȚI

 

Mihaela Roxana Boboc - Așa să nu iubiți (Editura Cartea Românească Educațional, Iași, 2024; volum premiat cu Premiul Național pentru Poezie la Concursul Național de Creație Literară “Vasile Voiculescu”, ediția XXXVI-a, 2024; cartea a fost prezentată la Târgul Gaudeamus, decembrie 2024): Așa să nu iubiți sună titlul volumului și am senzația că este în răspăr, ironic. De multă vreme n-am citit un volum atât de provocator. (Liviu Antonesei - pe coperta a IV-a a volumului)

Golgota

Plouă încă de la primele ceasuri
fereastra se aburește odată cu visul
din care plec cu o viață în plus
versurile sapă reumatic
zidul pe care iubirea urcă
se apropie Paștele
ne îngropăm și înviem odată cu El
pe mormântul gol a crescut iarba.

E miezul nopții, adame

Dacă știam că e ultima dată când te sărut
aș fi sorbit de pe buze ultima rămășiță a zilei
intrăm în vinerea pătimirilor
de două zile plâng
pe stradă - acasă - la biserică - oriunde
morții pe care nu i-am îngropat
se aude frigul în oasele lor
ca un fluier pe care nu-l vei zdrobi
parte din mine
parte din groapa comună unde i-am așezat pe toți
fără lumină
e miezul nopții, adame,
și mormântul se desface de vină
se cască gura lacomă a firii și înghite tot
întunericul e ciobit pe dinăuntru
un vas prin care lumina sparge rugina
cândva vom așeza masa de Paști
vom sta unul în fața celuilalt
și ne vom privi fără încetare
cu Iisus în mijloc
de-o parte și de alta a mesei
închinăm un poem.


2 aprilie

Ieri te-am serbat în cuvânt așa cum o fac de cincisprezece ani încoace
pe seară am udat versurile le-am șters cu părul meu albind la tâmple
tu n-ai venit distanța între noi crește ca o iarbă amară
la celălalt capăt tăcerea este o fiară
cu nesaț respir a doua zi când demonii mărșăluiesc prin fricile mele
le apucă de poale și le aruncă în sus rânjind
copila din mine îmi cere să încetez
să fac un pact cu viața trăită pe muchia celor patruzeci de ani
pe rând hoții pleacă golindu-mi buzunarele
unde uit poeme / iert iubiri / țin poveștile noastre
libere de orice promisiune.

 


 

Alte cuie

Hristos e pus în mormânt, tată,
încă o dată în cincisprezece ani
an după an bat alte cuie
așteptarea este un iuda vânzând lumina
pe treizeci de arginți.
Undeva se crapă de ziuă
altundeva noaptea împinge în beznă orfanii
lângă mine stă desenată o cruce
ne-am strâns în jurul ei ca la un foc de tabără
nimeni nu spune niciun cuvânt
privim la cel răstignit
cad umbre din suflet
piatră cu piatră până noaptea se face miez
Hristos a înviat!
spun ocrotind candela roșie din mână  
Adevărat a înviat!
Îmi șoptește tata plecând din mormânt
ca dintr-o cămară cu mir.

 
O altă facere a lumii

între ziua ta și a mea este o altă facere a lumii
prima zi începe cu tine
care-mi porți chipul și bucuria
poezia și tristețea
până la a șasea strajă
când te predai și pleci
cu copilăria pe umeri
a șaptea zi mă odihnesc
fragil, macii se leagănă sub șine
un cântec de vioară se aude țâșnind
din coastă
acolo unde un înger a pus un ciot de aripă
să-mi zgândăre nesomnul
între ziua mea și a ta sunt treizeci și trei de trepte
pe care poezia urcă,
tot urcă, spre cetate.

Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Mihaela Roxana Boboc
Citește mai multe poezii aici: Ore de priveghere, Culori pentru ochi închiși, Spovedania oaselor, Terapia ploii de chihlimbar, Iubește-l Anya, Fire de tensiune
Blog personal: Poezie, pictură, grafică - Mihaela R. Boboc

Copyright © 2025 Mihaela Roxana Boboc
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---