MIHAELA ROXANA BOBOC - TERAPIA PLOII DE CHIHLIMBAR

Mihaela Roxana Boboc - Terapia ploii de chihlimbar (volum câștigător în 2018 al premiului pentru manuscris la Concursul Național "Mihai Eminescu la Oravița", editura Mitteleuropa, 2019): Pe drumurile către Spitalul Fundeni și înapoi s-au născut poemele pentru mama. Scrise cu plânsul în ochi, fiecare dintre aceste texte, surprind momente, în care poezia mi-a fost colac de salvare. Azi, mama este cu noi, pentru că Dumnezeu lucrează prin oameni și a rânduit să ne bucurăm încă, împreună, de această viață. Mi-este greu să mai adaug ceva. Toate drumurile, din acea perioadă, au dus către duminica lăuntrică, locul unde mi-am vindecat, pe rând, rănile, iubirile, emoțiile, tresăririle întru cuvânt, toate acele mici ”bătălii”, pierdute și câștigate. Nu veți găsi aici nimic din cotidianul măcinat de orgolii mărunte și expresii triviale. Este o lume dincolo de această carte, în care uneori mă avânt, când mă lepăd de sine, pentru ca apoi să revin, la locul de unde poeta scrie, scrie... (Mihaela Roxana Boboc)

În poemele poetei buzoiene Mihaela Roxana Boboc, cititorul trăiește emoții diversificate, inexprimabile, ca pe un tărâm unde a dispărut graniţa dintre scriere şi trăire, uneori fără vedere, sau pe înțeles, prin trecerea tuturor simțurilor în altă fire. Fiindcă poezia ei, „dă peste cap cuvintele, tabuurile... dresând cuvintele cu o putere semantică” (din prefața lui Marin Ifrim), iar prin amprenta ei tulburător de expresivă poezia este confesiv/reflexivă, psihologică și fluentă ca o „rapsodie a simțurilor”, coborând cu precădere în substraturile eu-lui uman și acea spaimă a rostirii până la capăt ce se-ncuibă în spectacolul vieții. Dar e un spectacol cu un proces de umbre ce se furișează în alte umbre și acelea în cine știe ce întuneric îndepărtat, ca în clarobscurul rembrandtian. Fiecare purtăm, în grade diferite, evident, vibrațiile unui suflet care tulbură totul în jurul lui, pentru a ne susține elanul înspre alte lumi și alte veșnicii căutate în cuvânt. Nuanțele sensibilității tuturor acestor viscoliri ale poeziei sunt influențate și de mobilitatea sufletească a poetei, de o doză de romantism și de căutare în labirintul realității a eului după care sapă în cuvânt ființa celei care scrie, dar cunoscând în anotimpul trăirilor sale, tot atâtea rostogoliri și atâtea victorii. (extrase din cronica Pe „Strada Viitorului” gândurile prind contur semnată de sciitorul Tudor Cicu)

Acesta nu este un poem de dragoste

Nu e descătuşarea unei iubiri,

uşurarea pe care moartea o dă uneori,
risipa de energie pentru lucruri mici
cuvintele pe care nu le aştepţi dar vin oricum
când nu mai contează
şi nu te mai ating.
Acesta nu este un poem de dragoste,
dragostea răbdătoare, urcă pe umerii rugăciunii,
înalţă copilăriei zmeie din nisip.
Nu ştiu să iubesc. Nu ştiu să nu iubesc.
Uit să te uit şi nu uit umbrele pe care ochii tăi le aruncă peste bord
o dată cu năframa roşie a înserării
când toate dor şi nu mă doare
să te văd ţintuit în lume când lumea e o corabie fără vâsle
să botezi neştiutele poeme după tine
dar să te lepezi de oameni,
de nimicurile lor,
de pământul de sub tălpile mele.
Nu dau bani flămânzilor din suflet
nu hrănesc gura anilor seci
sunt cenuşă şi mă şterg din anotimp
sunt cer şi trăiesc din leşul iubirilor
se va vorbi despre noi cum alipeam cioburi
şi ele prindeau viaţă mergând sub pământ.

Azi am plecat şi ziua m-a urmat cuminte
nu aveam seminţe în pumni nici lacrimi să le ud
nu aveam nimic al meu când te-am cunoscut
doar crucea ca o brazdă peste singurătate
şi lemnul ei plângea în mine
plângea şi nu puteam să opresc poezia
curgând pe mirul frunţii.
Tu nu ştii sau poate tocmai pentru că ştii, taci şi te lepezi de cuvinte
sunt mici şi bat surd în geam, bat surd în lumină
fereastra morţilor s-a aburit înăuntru îngerul culege vise
sunt mai frumoase oasele lor,
sfinte încă, plămadite din dor.
Timpul trece care încotro apucă o pâine şi colţul ei alunecă în mâinile copilei
Iartă-mă, mamă, când plecam de lângă tine,
umpleam plămânii cu joaca şi te uitam
cu grija pe umeri
Acum să nu-mi pleci o dată cu bulgărele desprins din lună
o dată cu dragostea nepoemelor mele.

Aceasta nu e rugă de seară
Dumnezeu ştie că îl chem rareori dar El vine,
vine pentru tine.

I-am spus zilei să îl aştepte în genunchi

cu soarele în palme şi ea mi-a aruncat firimiturile acestea de poem
pe care nu-l voi numi nicicum.

55 aici și 10 dincolo

Timpul iartă,

timpul leagă sacul amintirilor la gură

55 aici și 10 dincolo

anii se destramă ca un ghem de lână

la picioarele lui april

trebuia să-ți croiesc haine pe măsură

trebuia să te pictez noaptea

când cu palmele căuș

țineai tâmplele culorilor și din ele izvora mir,

tată, la umbra crucii, cuvintele se micșorează

suferința are alt înțeles,

dacă te-aș vedea aievea

nu aș mai adăuga nimic

din ce n-a încăput în sufletul unei păsări

în inima unui fluture

în puful păpădiilor

și cerul, tată,

cerul s-ar sparge în vitraliul ploii

alunecând de aici dincolo

în curcubeul din pumnul strâns al copilei.

Se leagănă tăcut pe șine

Zorii se  îngână, dragul meu

şi trenul acesta se leagănă tăcut pe şine

spre braţele mamei

În casa bunicului Dumnezeu
încă binecuvântează zarea;

de când ascunzi candele în pământ

am scris şi plâns

scris şi iubit,

cumva cele mai micig ânduri au fost despre

cafeaua rămasă în cană,

afară plouă mărunt

femeile păşesc grăbit spre duminica lăuntrică

iubi-te-voi, Doamne

picături bat în ferestre şi vocea ta tremură în ecoul litugic

mama aşteaptă în trupul compact al spitalului

mama mă aşteaptă.

Iubirea e atunci când săruți podul palmei

Iubirea e atunci când săruți fruntea rece a părintelui tău

și Dumnezeu tresare pe buzele tale,

când culegi în pantofi toate pietrele din cimitir

și tot mai e loc de una

să-ți amintească de copilul care arunca cel dintâi piatra

și apa i se juca între pleoape

nu știu să fi fost aproape

să mă fi chemat pe nume

roxana încă își leagă șireturile strâmb

semn că în cer și pe pământ

distanțele se anulează

zborul unui avion

întârziat de secunda când ți-ai pus valiza sub pat

și ai uitat că

iubirea e atunci când săruți podul palmei

și singurătatea intră în cutie

sclipind cu ochi de pisică

negre agate

pe la geamuri

copilăria cu dinții ei de lapte

zâmbește

când dezlegi șireturile nopții și pășești cu tălpile goale

prin tine.

Frunze iradiate

Va fi bine. O să fie bine, o să înveţi

să priveşti lumea prin acuarele din ochi

tumorile devin mai mici aproape palide în faţa morţii

mă priveşti surprins spovedaniile nu-ţi priesc

ar fi mai uşor să tac şi ceasul să indice ora exactă

ora în care marionetele calcă pe frunze iradiate

toamna sunetele împing ascuţit în coaste

şi respiraţia devine greoaie

în lumina goală a dimineţii cocoşul plânge

leagănul scârţâie aproape de tâmple, mama se roagă

sub genunchi creşte o icoană,

pruncul îşi şterge acuarela din ochi

cu mâneca dreaptă acopăr cerul

plouă şi doare, mamă.

Dinți de lapte

La parterul clinicii se perindă halate albastre

din când în când cineva iese și anunță o naștere

moartea nu poate fi anunțată

se infiltrează tacit între chipurile preocupate

ne afundăm în fotoliile negre și depănăm amintiri cu mama tânără, cu pântecele plin de mine

și un gol imens se prelinge pe picioare până în vârful degetelor

pierderea unei mame nu poate fi răscumpărată nici de gânguritul pruncului

nici de slăbiciunea genelor moștenite

ne strecurăm fricile în paharele de cafea la 2 lei

cu gust de lapte matern

ești la terapie intensivă și somnul tău se așterne ca o pecete

nimeni nu ar trebui să taie burta unei mame

și să scoatăuterul care m-a adăpostit de atâtea palme și spaime

doctorul are ochii blânzi

deasupra halatul albastru se vede o dâră pe cer

îi zâmbesc

când scoate moartea cu mâna

lumina are dinți de lapte.

 

Mai multe poezii și profilul literar al autoarei aici: Mihaela Roxana Boboc

Citește poezii din volumele: Spovedania oaselor, Culori pentru ochi închiși, Fire de tensiune și Iubește-l, Anya 

Citește mai multe poezii aici: Mihaela Roxana Boboc - Ore de priveghere
Blog personal: Poezie, pictură, grafică - Mihaela R. Boboc

Copyright © 2020 Mihaela Roxana Boboc

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.