CARMEN TANIA GRIGORE - ELEMENTE PROVOCATOARE

Carmen Tania Grigore  - Elemente provocatoare (Editura Neuma, Cluj Napoca, 2024): În acest nou volum, al zecelea – Elemente provocatoare – inovația este reprezentată de receptarea diferită, mai intensă a realității – chiar și în iubire – care poate fi tăioasă, aspră, ascuțită și tocmai această receptare diferită generează relieful limbii poetice: iubirea este rostogolită în “scrâșnetul orelor la picioarele distanței”. Formele de manifestare dobândesc o mai mare profunzime “în straturi de așteptare gura leului poate fi floare sau clește”. Simțurile, inteligența emoțională sunt acordate la modernitatea exprimării: “fiorul taie inima în felii inegale”, întâmplări și senzații devin, prin originalitatea limbajului, poezie: “vântul rostogolește/ amintiri prin cartier/ dar niciun prieten/ pe aproape/ să adune fragmente/ de viață bulversată”. Coerența volumului a fost stabilită într-un plan logic al curgerii textelor, planul fiind antrenat chiar de complementaritatea acestora, pluralitatea lor sinuoasă îmbrăcând forme infinite, mereu diferite, dar, în același timp congruente, provocatoare. (extras din recenzia semnată de Evelyne Croitoru, publicată în revista Neuma, nr. 3-4, 2024)

         

Gura leului

Mâinile tale nervoase
mă găsesc la mare distanță
de nostalgie,
un cifru uitat,
blocat de rugină,
îți este rival.
Numărul înscris cândva
pe umărul drept
nu te mai recunoaște,
drept e să te întorci
cu o mie și una de fețe
pe urmele adevărului?

Nu te-a chemat nimeni
să modifici frecvența erorilor,
gândul e liber și vag,
apare și dispare pe neașteptate,
ca un oftat sau ca un urlet.

După atâta nesiguranță
singurătatea nu are nevoie
de haine de schimb.

Am adunat straturi
de așteptare cromatică,
aderente iluziilor,
am pus la păstrare
un florilegiu dramatic
în care
gura leului este când floare
când clește atroce.


Extaz

Secretomania sfidează
pacea boemă,
este o perioadă fertilă -
gândul e copt ,
se întoarce acasă
hotărât să existe,
aruncă stropi de cerneală
pe ușă,
stropi de sânge-n fereastră,
nimeni nu are curaj
să facă schimb de
impresii naive,
deși afară se aud vocalize
smulse din terminații nervoase.
Cineva a făcut din țânțar
armăsar
și l-a sacrificat
ca pe un țap ispășitor.
Câtă ambiguitate
atâta extaz,
din ce în ce mai mistic,
din ce în ce mai plin
de sudoare.


Dispoziție de moment

Când nu suntem
în apele noastre
ne acoperă vârsta
cu regret impermeabil,
brațele tale nu
mă mai pot calma,
frigul urcă pe glezne,
își caută un pui de pripas
lăsat liber din
nebăgare de seamă.
Speculații aduse de vânt
sugerează împăcarea
cu gândul plictisit,
demodat,
delimitat cu sârmă ghimpată.

Degeaba-mi arăți
îngeri înfășurați
în fum de țigară!

Între cuvinte se dispută
ninsori,
de parcă momentul este
în bătaia unor tunuri
de zăpadă.

 
O formă de dorință

Dintr-un exces de
bună-credință
îți culeg respirul
din labirintul frigului.

Ai un fel de
nerăbdare sfioasă,
nedefinită verbal,
păstrezi un rest de
curcubeu
în cerul gurii,
ești însemnat,
ai buze retușate
zi de zi a dor,
ador puterea ta
de a mă duce
dintr-o eroare
în altă eroare!

Fie ca frigul
să devină poveste
și la final
să stăm glazurați
în vitrine
cu display-uri
savuroase!


Idealuri

Fluctuația resurselor
stârnește aceeași întrebare,
cine tranșează sorocul
în porții inegale și crude?
Am dat o altă formă
așteptării
și ea mă amăgește
cu declarații
în primă audiție.
Ironie sau nu,
auzul meu găsește
mereu scuze
și preocupat de
inflexiuni delicate
strecoară prin
urechile acului
o trudă care aspiră
la idealuri necompromise.


Fixație

Un expert în arta naivă
s-a dat de ceasul morții
și i-a defectat mecanismul.
La câți ani distanță
va înțelege oare că
nu orice faptă
are potențial de convingere?

Argumentele venite în galop
se-nfruptă uneori din cărți
alteori din resturi de viață
crude, ațoase,
inconsistente calitativ.
Dintr-o percepție de spectator
țâșnește apă chioară
în ochii cui se încumetă
să-l calce pe nervi.


Incompatibil cu așteptarea

Brațele tale nu mă mai pot uita
vântură mângâierea
între nesomn și
amintiri sensibile la palpare.

Nu orice dorință
este în căutare de forme
provocatoare,
tăceri și absențe
vinovate se-ascund
după zăbrele ochioase.

Se aude scrâșnetul orelor
intrigate de gândul
împăcat cu bătăile inimii,
miezul de noapte
se face ghem de foc
rostogolit la picioarele distanței.

În mintea ta
găsești mereu scuze demodate,
truisme căutate cu lumânarea
printre răbufniri retorice;
în mintea ta
persistă un zornăit de cuvinte
incompatibil cu așteptarea.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen Tania Grigore, În umbra cuvintelor
Citește aici poezii din volumele: Cu nostalgii la vedere, Taina în care locuiesc, Defragmentări


Copyright © 2024 Carmen Tania Grigore
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.