CARMEN TANIA GRIGORE - DEFRAGMENTĂRI

 

Carmen Tania Grigore – Defragmentări (colecția Accente lirice, editura Clubul Mitteleuropa, 2023): Tot mai aproape de adevărul scrisului, după câteva cărți în care a avut prilejul să-și etaleze o veritabilă profesiune de credință, Carmen Tania Grigore și-a însușit de mult strategia evitării artificiilor retorice, versurile sale dobândind, treptat, calități curative și mărturisind, firesc, un hegemonism al extrovertirii. Asta și fiindcă poemul ei este marcat de un flash decisiv  de întâmplări și situații, de senzitivitate și spectacular a incandescențelor, de meditație inepuizabil dezgolită, mimând cu deosebire o alchimie a sensurilor. În această nouă carte a sa, ipostazieri, de astă dată mimat austere ori aproape de sentențios, învederează puterea intrinsecă a gândului de a-și îngădui scenografierea unei vivisecții-simulacru, în care tandrețea recuperărilor sufletești ale eului liric se încarnează în textualism utopic iar epinikia, din Pindar izvorâtă, smălțuiește în straie hermeneutice doar citatul existențial. (...) Nu le-aș numi confesiuni deghizate dar ele, poemele incluse în cartea de acum, însumează înzestrări genuine ale unui spirit reflexiv-estetic regizând expurgările realismului sarcastic cu retorica mustrătoare a de-convențializării, așadar de-construcție frivol-ritualică în crepusculara babilonie a lumii. (extrase din cronica Tranzit de simboluri în crepusculara babilonie a lumii semnată de scriitorul Ionel Bota)

**

între două vieți
aparent
paralele
alunecări
de sensuri
și alte situații
neprevăzute

**

anii agită
evantaiul
produc
un curent
neperceput
de singurătate

**

ne-am  întâlnit
în strigăt
tocmai când
am sărit
în gol

**

sărbătorim
cu vin pelin
închiderea
ochiului
fugar printre
arabescuri
sentimentale

 
**

am adunat
numele tău
cu al meu
și am aflat
ce înseamnă
să fii în
dezordine

**

uneori tăcerea
derutează
viața de cuplu
simțurile devin
poame uitate
în copaci
cosmetizați

**

ne-am topit
unul după altul
și visurile
s-au evaporat
repede
repede

**

tăcerea
îngreunează
gândurile
dar până când
această
sentință?
 

**

inima crește
văzând
cu ochii
și nu mai
încape
în grija
părintească

**

în rochia
de in topit
foșnește
un pântec
de lună nouă

**

sub tensiunea
momentului
s-a rupt
frumosul
șirag
de prime
impresii

**

drumul spre
auto-cunoaștere
are multe
denivelări
craniene

**

am rău
de înălțime
sunt o damă
de pică
în armonie
cu realitatea

**

viața
a sigilat
cununiile
inima face
fețe-fețe
un ochi
plânge
altul râde

**

timpul e
un pescăruș
rănit
care se pierde
în marea
uitare

**

mă încearcă
un sentiment
bizar
sunt așteptată
oare
sau doar
dorită iar

**

am gândurile
pline ochi
de lună nouă
trag toate
apele
în sensul
meu

 

**

grăbește pasul
când treci
prin plăceri
uneori clipa
aruncă nisip și
regrete


**

dintre toate
gesturile
vieții
îmi displace
rulajul
scării de fum

**

dezleagă-mi
din trup
somnul nebun
să fiu
stării de veghe
o acoladă

**

ritm de blues
dansează
și soarele
care trece
solemn
prin poarta
amurgului

**

ca să-ți înțeleg
mai bine
tristețea
dă zoom pe
ziua de ieri
și stai lângă
umărul meu
ca un junghi
ameliorat

**

din pură întâmplare
am descoperit
că ne leagă
doar mersul pe jos
de la o contradicție
la alta

**

nu-i ușor să vorbești
despre încifrarea
vârstei
în sistemul activ
al dorințelor

**

între acum
și atunci
simfonia de taină
s-a transformat
într-un val-vârtej
de scuze și
învinuiri

**

am învățat
să camuflez
așteptarea
fiecare zi
este un scenariu
bine pus
la punct

**

am șters cu
buretele
insomniile
agasante
dar numele tău
a fost imposibil
de îndepărtat

**

cu amurgul în ochi
merg pe urma
unui melc
care nu și-a pierdut
casa
nu sunt singură
mă însoțește
dorul de a lacrima

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Carmen Tania Grigore și În umbra cuvintelor
Citește aici poezii din volumele: Cu nostalgii la vedere și Taina în care locuiesc

Copyright © 2023 Carmen Tania Grigore
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.