CRISTINA BONCEA - BLESTEM ȘI RUGĂ ȘI ABIS

Cristina Boncea - blestem și rugă și abis: Conține cele mai notabile poezii scrise de Cristina Boncea în perioada 2018 - 2022 și reprezintă volumul său de debut în poezie.

despre mine

mereu pe pontoane, nicicând la butoane
flori și zorzoane, blesteme, icoane
zâmbet cadaveric, urlet isteric, chipul himeric - sunt eu.
almee selectă, sfântă resurectă, atât de prezentă alergând prin nisipuri.
să cutreiere lumea, “unde mi-am pus umbra?” astfel dezmățată, neimplicată.
conexiune între ea și lume, cu privirea-n zare, purificată.
atent agățată de-un soare cu stropi, violet, violent fără deochi.
atât de zglobie, pierdută în valuri, privind de pe stâncă dezastre, atacuri.
dezavuată, des abuzată, prea țipătoare,
nemuritoare.
spirit puternic ce-nfruntă eteric alchimii eșuate, scandalizate astfel mă știu, privind în pustiu
unde-s castele - toate-ale mele!

 

întruparea simbolică a viciului străvechi universal

cât de Lilith sunt eu? și cât de Salomeea? m-ar fi încântat capul celui  ce m-a rănit
sau l-aș fi sărutat oare, otrăvitoare?...
câți ar fi aruncat cu pietre-n mine? cați m-ar fi nimerit și unde e iertarea care doare?...

"Zeița Isteriei Nemuritoare", astfel am fost numită
oare îmi mai pot renega urâțenia?
bestia monstruoasă a Apocalipsei, am provocat moartea oare la mine mai vine mântuirea?...
nu ne-am bucurat noi mișelește dansând cu sufletele bărbaților, care-au căzut în propria capcană,
în răul Lethe al tuturor înecaților?...

care-i pedeapsa pentru Salomeea? și cine să o mai pedepsească?
când toți bărbații sunt morți după dansurile ei
- rămâne doar slava cerească.

“dar nu m-a vrut, nu m-a vrut cerul!” vă spune fecioara voastră - nevinovată?
“să mi se taie capul, atunci!”, dar călăul nu se arată. ce fel de soartă…

 

scrisoare către tinerii poeți

pretenții ridicate pe talaz, s-atingă astrele pe buze te vor să fii și mort și treaz fiindcă le place să te-acuze „nu-i realist”, „e prea uzat” mereu au urlete într-înșii, dar puși în față c-un bloc alb le pier și zâmbete și trâmbiți.

găsește tu cuvântul care-i mereu cel potrivit în fraze descătușează-ți sufletul doar în metafore și-emfaze să nu trișezi pe la vreo rimă, altfel nu mai e poezie și-oricum tu nu vei fi nicicând un Eminescu pe hârtie!…

eu însămi le-am răspuns în gând: arta-i o cruce greu de dus, dar împăcarea unui eu cu liricul e Duhul Sfânt rămâi în veșnică-ncordare, în cușca standardelor - cui? încerci să găsești alinare în opere de căpătâi.

doar fiindcă nu găsești cuvântul, ori ritmul, ori expresia vor cleveti că le pierzi timpul scriind ceva ce știu deja dar „noul” altă formă are, nu plăsmuim firea umană așa că pune pe hârtie tot ce-ar mai vindeca o rană.

Volumul poate fi cumpărat aici: blestem și rugă și abis
Citește mai multe poezii aici: Cristina Boncea, Deconstrucții, Antidot și venin
Site: Cristina Boncea


Copyright © 2024 Cristina Boncea (Cristina Alexandra Boncea)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.