CRISTINA BONCEA

Saturație

zilele erau nopți, negustorii erau hoți

inimile noastre frânte, iar buzele spumegânde

nu ne-am săturat de sare? să țipăm în gura mare

cum ne ard pe noi pereții, drept în suflete, poeții

să ne exprimăm rușinea în catrene fără sens

dacă-i ceață peste tot, unde mai e înțeles?

înecată-n întuneric, am izbit cu pumnul vrerii

și-am grăit cât peste toate: să mi se facă dreptate!

dar în mintea-mi cea golită, de alcool nădăjduindă

am urlat din focul vatrei: “tacă-ți gură, dă-o faptei!”

m-am trezit înspăimântată din beția de o viață

săptămâni întregi pierdute, sorbind doar din ploi mărunte

foamea mea de gesturi mută, a căzut răpusă-n luptă

și mi-am spus: “nu se mai poate!”

doar când ziua era noapte.

dar ce-am realizat, bolândă… căutându-mă în umbră

magia nu-i cuvinte, nici în vise, nici în minte!

magia-i faptul de-a fi, fără alte moarte vii

ce le-am îngropat adesea

sub un strat de praf din zestrea

cosmică a omenirii

ce cadou a dat-o firii.

să-nvățăm din univers că totul are un sens

acela de-a dărui, libertatea de-a primi

și ce-o fi mai decadent decât să te-acoperi lent

în uitare de iubire ca falsă tămăduire?…

uite voi, prea blânzi poeți, și chiar eu, în dimineți, am privit un răsărit

și-adevărul am găsit.

decât să inspir greșind și trăgând veșnic de timp

mai bine trag linia orizontului de stea

mereu către-o nouă zi

astfel aflând a muri.

fără linii sau cristale

fără băuturi amare

astfel prind a deveni

ce sunt noaptea-n orice zi

astfel eu m-am săturat

să m-acopăr strat cu strat

dezgolirea ca răspuns

la al sufletului plâns.

Șarpe

“să nu privești Răul cu fascinație în ochi”

mi-ai spus înainte de a-ți lua zborul

“tu să asculți Lumina cea dreaptă

din ochii ce ți s-au scurs în nopți de vară

de ceară.”

***

însăși natură mea mă instigă la foc

dar nu către apă, ci către paie

în această tabără plină de lupte

tu măcar îți dai seama, oare?

că noi vorbim despre tine în vise

cu glas tare.

să mai păstrez furtuna în mine nu pot

și astăzi ai grăit împotriva a tot

nihilismu-ți divin ce se asmute

peste noi, pietre, ce nu vor s-asculte.

vocea ta declanșează furtuni

tu nu știi oare că suntem nebuni?

oh, dulce viață, dar, oh, și ce moarte

hai dă-mi veninul tău dulce de șarpe.

uite cum cad, uite o râpă

și-un înger zburând cu aripa frântă

câtă durere și agonie

pe-un plan metafizic, ce aporie!

măcar știi tu oare ce spațiu ocupi

în sufletul meu, în punctul comun

echidistant și-ascuns de păcate

totu-i hoție. iar tu doar un șarpe.

cine-o să moară? nu mă mai dau

să ne luptăm într-o lume din ceață

căci nu-nțelegem noi, bieții, căderea

dar iată! dar iată… înțelegem vrerea.

impunerea noastră individuală

atât în subtext, dar de fapt în boală

hai, rogu-te, fie-ți milă măcar

tu știi despre toate și doar te prefaci.

hai mușcă din noi, găsește-ți curajul

simți că nu-ți pasă? oh, focul, mirajul

n-ai cum să minți, chit c-ai plecat

în alte lumi – ce-adevărat!

și-mparți cu noi și viață și moarte

aproape mi-e milă, aproape mă doare

te vreau aproape…?

mi-ai dat mâncare.

măr și cristale

fructe letale.

asta iubesc și mor pentru ele

cât despre tine?

hai dormi, eclozează

lasă-ți tu pielea, în cuibu-ți te-ntoarce

și sângerânzi

lasă-ne, șarpe.

***

mai știi furia mea asmuțită-nspre tine

și cum te-ntreb mereu de tot ce trăiești

și simt că-mi pasă doar fiindcă-s naivă

dar n-ai recunoaște, nu-i așa?

tăioasă-ți mai e limba.

ca furia mea.

Cu tremur

strâng energii ca pe sfoara cu rufe,

agrafe de prins părul la nimfe

silabisesc în urechile prinse

cu niște cârlige din sufletu-mi rupte

în realitate sunt oameni cu doruri

nu doar himere sau vechi amoruri

cu tremur în buze și-n degete

psihotropia se-apropie

cutremur în toată ființă-mi întreagă

de energie și ego beteagă

să le vorbesc pot în sfârșit

din josul fântânii fără vreun zid.

dar rufele tremură pe sfoara mea

și noaptea în vise-mi julesc inima

iei dintr-o parte să pui în alta

de parcă-s sculpturi făcute cu dalta.

ei nu sunt reali decât la Descartes

decât pentru-o noapte în care-mi sunt dragi

și-apoi eu mă-ntorc și mă scufund

cu tremur în suflet încep să-i ascund.

atunci întrebarea nu-i pentru ei

ne mai trebuie noapte și dumnezei

cu tremur în voce ușor mă dezic

și poate, doar poate, Eu nu exist...

***

percepții prilejuite de sunete nomade,

conștiința mijlocită de un sistem sporadic

dezinhibați de orice reguli, noi astfel ascultăm

prin propria muzică din viscer pseudocuvântăm.

doar când aud sunet de trâmbiți, de tobe ambulante

aduse în spațiul oniric, de-afecte comutate,

abia atunci eu pot zări ce-ți fierbe ție-n limbă, și-abia mă prind a te-ntâlni

cand ceasul mă obligă.

suntem arbitrii noștri proprii, iar asta nu ne doare

până când cineva se-apropie cerându-și ascultare

abia atunci noi realizăm păcatul ce-l înfăptuim

iertare n-avem cui să-i cerem, pe Dumnezeu l-am izgonit.

și-n sucul nostru de văpaie, licoare fermecată

pe care am produs-o-n noi, dihanii-ncep să fiarbă;

dar nu mai știm a ne ghida ca grecii după astre,

căci ne-am golit de existență-n virtutea firii noastre.

ce individ mai special, cine e-n armonie

cu muzica ce-mi sună-n gând ca o entelehie?

și cum mai înțeleg eu lumea dacă nu mijlocit

de propriile-mi percepții oarbe ce m-au înnebunit?

iată o boală seculară, o dispariție plenară

a realității ce-o știam ca un obiect palpabil.

iată zbuciumul interior când te mai trece un fior numai atunci cand înțelegi după propriile tale legi… cum să mai fim Noi?

când și-n unul sunt doi.

Cristina Boncea (Cristina Alexandra Boncea, n. 1 ianuarie 1998, Târgu Jiu): A învățat la Colegiul Național “Tudor Vladimirescu” din Târgu Jiu (școala primară și gimnazială) și Colegiul Național “Ion Luca Caragiale” din București. Este absolventă a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (specializarea Filozofie).

În 2014 Cristina Boncea a publicat nuvelele Orbire în Tg-Jiu (în Revista de Suspans, 2014), Pițicurvă în Kanajambe (pe Wattpad, 2014) și Ultraviolence (pe Wattpad, 2014). A debutat în 2015 cu romanul Octopussy, publicat la editura Herg Benet din București. „După ce a stârnit controverse aprinse cu debutul ei, Octopussy, Cristina Boncea nu s-a mulțumit doar să stea pe margine și să privească, ci a dus povestea mai departe, în stilul ei deja bine conturat, fără compromisuri: Becks merge la școală este și mai îndrăzneață, și mai șocantă pentru ipocriți, cu umor și mesaj pe care va trebuie să le descoperiți cu fiecare pagină. În romanele Cristinei nu găsești nimic din ce e superficial, ușor, la îndemână pentru toată lumea, ci dimpotrivă - găsești excepțiile, renegații, pe cei diferiți, neîncadrați în tipare. Sunt despre libertate, până la urmă. Libertatea pe care nu o vei găsi niciodată ascultând de ceilalți. Nu sunt doar cărți pentru adolescenți, sunt pentru oricine crede că literatura trebuie să-ți spună adevăruri, nu să te consoleze cu minciuni confortabile.” (Cristina Nemerovschi)

La scurt timp au urmat și celelalte două volume ale trilogiei cu același nume, Becks merge la școală și Antidotul, ambele publicate în 2016. În anul 2018, Cristina revine cu romanul Mi-ai promis că vom muri împreună pe care îl descrie ca fiind un "dark romance". Evadare din Insula Libertății cuprinde experiența personală a autoarei în New York City, unde a locuit timp de două luni prin programul Work&Travel. Din 2020 Cristina Boncea colaborează cu editura Librarus Publishing, unde urmează să publice un sequel al trilogiei Octopussy și romanul său de căpătâi, Universalia. 

Volume publicate:

Octopussy (roman, editura Herg Benet, București, 2015)

Becks merge la școală (roman, editura Herg Benet 2016)

Antidotul (roman, editura Herg Benet 2016)

Mi-ai promis că vom muri împreună (roman, editura Shah Publishing, București, 2018)

Evadare din insula Libertății (roman, editura librarus Publishing, 2020)

blestem și rugă și abis (volum de debut în poezie, 2022)

Citește mai multe poezii aici: Cristina Boncea - Deconstrucții și Cristina Boncea - Antidot și venin

Site: Cristina Boncea

Copyright © 2019 Cristina Boncea (Cristina Alexandra Boncea)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.