MARIAN OPREA - KOVID
Marian Oprea - KOVID (editura Waldpress, Timișoara, 2022 - volum în curs de publicare): Nonconformist până-n vârful firului de păr, Marian Oprea nu conteneşte să bulverseze în mod hipnotic cititorul, dându-i teme de vorbit singur pe drum; mai în glumă, mai în serios, cu poezia sa nu te vei plictisi niciodată. (Daniel Marian)
acum cam toate s-au pierdut
era frumos la început s-a-ntors de unde a venit
ce i-a lipsit de s-a-mplinit doar pe jumate
avea și muzică și psalmi și poezie
***
foaie neagră de covid mă strig singur mă divid privirea-i mai mult pe jos cu mască parcă-s pe dos păcăliți de vorbe unii așteaptă pomană de la stat păsări sex lighioană alții când văd vaca ce linge vițelu simt că pământu-i una cu ceru′ alții văd biftec și ciorbă din milă stai cu ei de vorbă
foaie neagră de covid mă strig singur mă divid privirea-i mai mult pe jos cu mască parcă-s pe dos păcăliți de vorbe unii așteaptă pomană de la stat păsări sex lighioană alții când văd vaca ce linge vițelu simt că pământu-i una cu ceru′ alții văd biftec și ciorbă din milă stai cu ei de vorbă
***
vai mie vai vouă vai nouă de nu primim o-nfățișare nouă
vai mie vai vouă vai nouă cei ce fugiți de o iubire
veche-nouă tristețea se bucură-n împreunare poate păși ca pe uscat pe mare soarele din pântec m-ajută mai ușor să trec
vai mie vai vouă vai nouă de nu primim o-nfățișare nouă
vai mie vai vouă vai nouă cei ce fugiți de o iubire
veche-nouă tristețea se bucură-n împreunare poate păși ca pe uscat pe mare soarele din pântec m-ajută mai ușor să trec
***
cunoașterea-i putere doar la-nceput vor strălucitoare mărgele vai de cei ce le duc în eroare de cei ce le păcălesc ca negura-n uitare călătoresc par angelice sfioase delicate până vor să pună ordine-n toate când crezi că-s împlinite vor noi teritorii dinainte gândite fiul tău de opt ani trebuia al nostru în loc de femei are-n cap mașini de clasă tu-n altă viață crezi că ți-ai câștigat pâinea cu fundu′ de aia ești atât de sexoasă plouă ninge e frig e bine de-un timp se uită chiorâș pământu′ la mine mintea fuge se-ntreabă se-nvârte prin casă așteaptă sexu′ flămând să ne cheme la masă să ne-mprospăteze să se cunoască să poată- mplini sihăstria-n mișcare vine o vreme pentru fiecare sexu-i dincolo de ce intuim ei zic iubiți-vă da′ nu știu cum să-ți împlinești alesele fără să-ți pierzi muniția pe drum
cunoașterea-i putere doar la-nceput vor strălucitoare mărgele vai de cei ce le duc în eroare de cei ce le păcălesc ca negura-n uitare călătoresc par angelice sfioase delicate până vor să pună ordine-n toate când crezi că-s împlinite vor noi teritorii dinainte gândite fiul tău de opt ani trebuia al nostru în loc de femei are-n cap mașini de clasă tu-n altă viață crezi că ți-ai câștigat pâinea cu fundu′ de aia ești atât de sexoasă plouă ninge e frig e bine de-un timp se uită chiorâș pământu′ la mine mintea fuge se-ntreabă se-nvârte prin casă așteaptă sexu′ flămând să ne cheme la masă să ne-mprospăteze să se cunoască să poată- mplini sihăstria-n mișcare vine o vreme pentru fiecare sexu-i dincolo de ce intuim ei zic iubiți-vă da′ nu știu cum să-ți împlinești alesele fără să-ți pierzi muniția pe drum
***
miraju′ orașelor aglomerate-i amplificat de zâne decoltate ce îți rotesc privirea ce reverberează-n dorința ce oftează dau de-nțeles că ești ales deși îmbrățișează întregu′ univers în cupluri mai rapidă-i calea mântuirea căutarea îndrăgosteala-i partea bună perenă mintea deschisă liberă e zona cea mai erogenă setările se schimbă-n preajma lor din pelerin ajungi frate de cruce c-un suspin
***
poate că dorm poate că-s viu pământul se-nvârte în sicriu carnea oasele au tot tras ponoasele minții ginții bună mireasmă au geniile sfinții nici mort nu-i rău te-nvârți pe unde poți prin hău ești mai ușor zbori ca racheta de pe pământ bezele îți trimit amalia georgeta te miri ce se întâmplă lumina-i tare ca o stâncă
poate că dorm poate că-s viu pământul se-nvârte în sicriu carnea oasele au tot tras ponoasele minții ginții bună mireasmă au geniile sfinții nici mort nu-i rău te-nvârți pe unde poți prin hău ești mai ușor zbori ca racheta de pe pământ bezele îți trimit amalia georgeta te miri ce se întâmplă lumina-i tare ca o stâncă
***
deși îi sta pe lângă limbă n-a mai zis fata babei închina imnuri (s)lavei puterii ei ce te punea pe gânduri se-mpotrivea tuturor restricțiilor debloca-n femei curioase cuvioase (cum altfel) simandicoasele se-nvârteau mai mult prin case ghidate de mame prăjituri angoase așteptau bombăneau fata moșului era și mai bună se spăla cu apă sfințită de lună era cu o clasă peste timpu-n care trăia puteri i s-au dat să-nțeleagă orice bărbat dădea mai mult decât avea de-aici putem începe să-i spunem lui coviduț să plece marș în laborator
deși îi sta pe lângă limbă n-a mai zis fata babei închina imnuri (s)lavei puterii ei ce te punea pe gânduri se-mpotrivea tuturor restricțiilor debloca-n femei curioase cuvioase (cum altfel) simandicoasele se-nvârteau mai mult prin case ghidate de mame prăjituri angoase așteptau bombăneau fata moșului era și mai bună se spăla cu apă sfințită de lună era cu o clasă peste timpu-n care trăia puteri i s-au dat să-nțeleagă orice bărbat dădea mai mult decât avea de-aici putem începe să-i spunem lui coviduț să plece marș în laborator
Citește mai multe poezii aici: Marian Oprea
Copyright © 2022 Marian Oprea
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment