BRÎNDUȘA PALADE - ÎN ZIUA CÂND SE DECOLORA SOARELE

 

     vâslește tunetul

interesant când îmbătrânești eu n-am mai îmbătrânit niciodată
pentru că mi-a șoptit un zeu prin pânza de păianjen ilie ilie
nu crede în ploaie
și pustiul a înghițit artileria cagulelor
execuții senine
zeul devenit mulți s-a ridicat pe picioare de cangur
a tras aer în marsupiu
m-a învățat să îmbătrânesc singur pe pietrele din curte
un salt spre culmi înfrunzite ilie ilie uite că a venit ploaia
în somnul păsărilor
dansează pe geam oblic
dacă nu intens
învechit

   

     ritmic

de când foiesc nimicuri în palmă
fărâma divină doarme
din tine sculptura în apa tulbure
e lucru mare să nu te vaiți sub soare
chiparoși de anul trecut
doare cum foiește glicina în
tinde

     „apele limpezi, proaspete și dulci”

în ziua când se decolora soarele
pădurile din jur risipeau umbre
aurii cabine de robă
sarcofage cu ape limpezi
eram pe-acolo imitând
forme de statui umede
ceream ajutor când seca
locul unde fatal soarele
domnea gerontocrația surdă
așa că nimic
în afara unui ceai cu
parfum discret
seara

     static

pășesc pe cea mai pietruită stradă
volane pălării antice turnuri
cetatea în a cărei radă
am ancorat azi între două drumuri
încet mai germinează-o amintire
pe când mă plimb prin parcul sub arini
șoapte și pași grăbiți o salutare
umbre saxone clopote și crini
și înțeleg că nu sunt revoltată
când cuget tare cu un glas de lapte
sibilă mai degrabă neschimbată
fără speranță fără pietate

     summer afternoon

mă tot întreb când muze liniștite
rămase în copaci pe lângă mări
nu vor să mai șoptească travestite
poeme noi cu nimfe și chemări
cum pot începe să sfârșesc lamentul
sub cerul pur de vară indiană
să-i dau glas fără sentimentul
de-a fi poetă sau de-a fi arcană

     topaz

îmi imaginez cum vii în șoaptă
cu pași teșiți pe sub obscure bolți
blocat în lifturi fugărit de-o haită
cu sângele prelins pe lații colți
tu nu auzi nu te interesează
îmi zici pe-un ton frenetic și sever
în timp ce fantezia îmi dansează
cu microfonul prins de un rever
transmit un cântec gutural și aspru
despre o zi în care nu mai vii
dar tot îmi stăruie în gând albastru
ziua de ieri pe pietrele pustii

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Brîndușa Palade

Citește aici poezii din volumele: @rcadia și ospiciul din paradis

Citește mai multe poezii aici: Brîndușa Palade - Deveneam pasăre

 

Copyright © 2022 Brîndușa Palade
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.