BRÎNDUȘA PALADE - @RCADIA


Brîndușa Palade - @rcadia (Curtea Veche Publishing, 2021): Tityre, tu /…/ sub tegmine fagi... în vreme ce Brîndușa Palade, deși vie, nu mai așteaptă „mare lucru de la băltoaca asta” în care trăiește. Despre căderea și desfigurarea lumii scrie Brîndușa, luîndu-și ca referință de fundal vremurile latine clasice și invocînd, pe post de muză, triada canonică de poeți ce se plimbau prin locuri cu urme zeiești. Acum însă templul „s-a mutat la mall” și devine aproape un calvar imaginativ „să vezi Arcadia între betoane”. Ecologie morală profesează Brîndușa, ba chiar mai mult – spirituală. Din toată Arcadia n-a mai rămas „decît un zid idilic și desfigurarea generală”, în care pînă și consacratele coline vorbesc un limbaj de „lapte cu smoală”, iar soarele „se căznește” să răsară. E un reportaj cu fond moral și pictură grotescă în care cad pînă și cartolinele trimise din locuri privilegiate. Versurile rupte, parcă cu voluptate, reproduc și ele procesul acesta de „desfigurare generală”, tradusă de o imaginație iritată. (Al. Cistelecan – cuvânt pe coperta a IV-a a volumului)


Perfuzii pentru o țestoasă

De azi dimineață nu se mai mișcă oceanul
respir greu sub carapace cu aripile prinse
în plasă în cap îmi lucesc luminile de avarie
de-atâta nemișcare nici peștișorii de-alături
n-au avut noroc mama mi-a povestit de un
harpon pe plajă când clocea ouăle văzuse
murind o balenă îi dădeau lacrimile și plasticul
înghițit de tata când migra de la un
anotimp

am fost o țestoasă tânără cu un creier tot
mai tandru și o respirație apoplectică mi s-a
blocat gâtul dar am vrut să scutesc lumea
de vestea că am fost o broască țestoasă care
iubea ce era viu și liber pe carapacea mea
oceanul scria pe un pergament și
înnopta

așa a fost odată până când deasupra s-a
văzut un fel de lumină biciuind m-a eliberat
din plasă scafandrul pe urmă singurătatea
m-am tolănit în brațele unor alge ca o broască
țestoasă care a văzut moartea cu
ochii

sunt vie dar nu mai aștept mare lucru de la
băltoaca asta.


Unda de foc

Într-o casă mid-century fără uși cu pereți
în sticlă răsărea un dormitor de lemn la
bucătărie veștejeau salate rupte din tavan
dar pe-atunci mâncam la dejun numai seara
el scria o carte despre urmașii regelui infidel
eu studiam istoria soarelui relația pornea din
lumină și energie deși venea de pe coastă mă
striga după fiecare explozie un clan de pume
vizita grădina săreau mlădios peste flori de
sticlă soarele nu mai exploda sau moartea era
amică cu stelele uneori la ore aeriene frumusețea
răsărea peste mușchi.


Outsider în @rcadia închisă

Intr-o zi în care nu existam umblam pe
lângă Arcadia de lux printre sclavi precoce
ocoleam rafturile mai roz ca purcelușii
maziliți în țara mea din mlaștină

boss-ul din camera surzilor era dejucat de
clienți infideli care se certau de mici cu cei
mai îndrăgiți tătici

din Arcadia nu mai recunosc acum decât un
zid idilic și desfigurarea generală.


Strania întâmplare din păsărivers

În pruncie priveam din fașă cum intra Osumi pe bulevard
pe orbita casei mele de la etaj

eram la liceu pe vremea când Challenger după doctorat
culegeam mezeluri de vânătoare

citind Thomas Mann în balconul din foitaj vrăjit deasupra
navei Atlantis

mă hotăram să las naibii cultele necredincioase și să mă
dedic reveriilor

în zilele noastre mai fac un pas când tremură o coardă ies
din cercul soarelui

intru în culoare magnetice razele pleacă pe ritm de bolero
de la o stea la halta

cosmosul e ca o vijelie în aer liber și toată autobiografia asta
depinde de curcanii-lumină.


Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Brîndușa Palade
Citește aiciBrîndușa Palade - În ziua când se decolora soarele,
Brindușa Palade - Privind cerul palid, Brîndușa Palade - Deveneam pasăre
Citește aici poezii din volumul: ospiciul din paradis

 
Copyright © 2021 Brîndușa Palade
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Un produs Blogger.