GABRIELA CHIRAN
ca pe niște degete – multe multe degete
de sârmă îți treci
prin pletele încâlcite până la călcâie ale propriului gând
curiozitățile
desfaci cu ele cărări – mereu în sus (imposibil în sus) nebătute
cărări
tu nu
dar gândul pare mulțumit precum un câine pe care
blând periindu-l îl descoși – în zadar:
nu-ți poate spune de unde vine pe unde a vagabondat cine-i este stăpânul
curiozitățile se strâng pumn pumnul se retrage în teaca lui
curiozitățile ațipesc palma se desface potolită
și tot nu știi până la urmă nimic despre tine:
cineva… (nimeni? ei, nu! cineva totuși)
care trăia care credea că viața în general nu e o întâmplare
că el însuși nu e un accident
cineva care își consuma (onest) numai porția lui de viață
în satul cu deschidere
la cer
să fim serioși
să recunoaștem:
nu eu te-am vizitat la închisoare ci
frica ta de libertate ea
ți-a intrat pe sub ușă
împinsă ușor
ca de mâna unui martor fals
dovada decisivă
– pe sub piele
numai lapte și miere
hrănindu-te ca pe-o nevinovată
ce nu erai
îmblânzindu-te
oho făcând din tine cârpa roșie la gâtul ei: zgarda
mă uit cum voluptuos se lasă purtată
de colo-colo frica
între pereții cuvântului
și nu te recunosc femeie nici măcar de panglică bună la vreuna
din cele o sută de pălării
pe care le mai am
parcă mă încerca o frică
și doar simțeam că nu Veșnicia mă îmbrățișa ci ziua
joia aceea dezinvoltă
că nu mă strângea la piept – Maică a tuturor și-a nimănui – Natura
ci pomul răvășit (mărul)
de poftă
că jertfă nu mă ceruse – nepăsătoare
crudă
Specia (nu încă)
și ce voiam la urma urmei? făptura în făptură să-mi cufund
cum preotul în sfânta scăldătoare
un prunc cufundă
ascultând clasicele vrăbii
o ascut
aș reteza măcar unul din multele capete
ce-nfundă urechea lumii
memoria
dar Doamne tot mi se pare că
din potopul de foșnete frunze și vrăbii
de combinații accidental eufonice
eu lipsesc – pe mine nu mă aud
de-aceea azi
las sub cerul liber
sub cerul Tău
(liber doar pentru cântecul întâmplării?)
– pe celălalt
el să mă ducă spre Frumusețe spre miez
s-o trezească spunându-i
uită-te și la omul acesta singur
la captivul
zgomotoasei sale absențe
ucide monstrul
ucide zgomotul
și copilul din tine și bătrânul mult mai bătrânul ca tine
a cărui vârstă
exclus
s-o ai tu vreodată
și fiara și bărbatul din tine și
vipera și filantropul o ce înghesuială! unde să te mai locuiască și
pe tine
poezia!
nu-ți bate capul zic loc mai rămâne
este
pentru lumea întreagă cu infinita ei libertate cu toate variantele ei
ireale reale de mijloc – în tine
dacă ești și tu pe
acolo?
ești
sigur că ești
pare că te sufoci
cu un cordon ombilical în jurul gâtului
și nu mă salvează nimeni?
și nu te salvează nimeni
a… chiriașa de lux căreia-i porți tu de grijă
se mută
când între tine și viață când între tine și moarte
e restul
care te ține
de năluci zgomotoase perna și timpul nu ți le scuturi
la fel
beat de rutina dimineții
calci mereu în mersul tău labirintic
pe flori zăpăcite și ele de somn
guști din cafeaua și ea amețită de vicleanul
adaos de bine și de cardamom
iar când ochiul deplin e
la fel zgârii cu el ceața care-n cap îți tot bate
să vezi în sfârșit ce se află sub ea
așteptând, mereu așteptând ceva: Totul
fără să scuturi perna și timpul, fără a trăi
pur și simplu
ca o carte cu mult înainte de-a exista
și rădăcina și frunza și fructul
toate ucid teme-te și de umbra lui a arborelui ucigaș e tabu
cine știe ce dar de neatins
sacru
ascunde în el iar noi îl demonizăm
ca omul acesta
care
pe oricine-ar pofti să-i mestece umbra sau cuvântul
pe oricine-ar cuteza să-l iubească urască viseze
pe loc l-ar contagia cu un rău incurabil
rău ce pe el subțiindu-l
umbra-i îngroașă
ca omul acesta făcut dintr-o argilă sinucigașă
Gabriela Chiran (n. Tecuci, 25 iunie 1954): Absolventă a Facultății de Filologie din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (promoția 1977). A lucrat ca profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Eminescu” din Iași. Gabriela Chiran și-a început cariera literară în anii '80, publicând recenzii, eseuri critice și articole de specialitate în revistele Cronica și Convorbiri literare. În 2002 a publicat la editura Timpul cartea de eseuri critice ”Arta poetică” între intenție și împlinire. O bună perioadă de timp s-a dedicat scrierii unor cărți didactice: (Soluții la… prima vedere - editura Cronica, Texte și teste – editura Universitas, Teste și soluții – editura Timpul, Evaluare Națională – editura Timpul). A publicat în revistele Convorbiri literare, Poezia, Expres cultural, Vitraliu, Neuma, Luceafărul de dimineață ș.a. A participat cu recitaluri de poezie în cadrul unor evenimente literare (Festivalul Internațional Poezia la Iași, Sărbătoarea Diasporei) și la emisiuni TV (Apollonia, Regional TV, TeleM – ) etc. Cele mai recente cronici, semnate de Emanuela Ilie și Horia Gârbea, au apărut în Luceafărul de dimineață și, respectiv, în România literară. Criticul literar Cristian Livescu i-a dedicat un capitol în volumul Viața și splendorile Poeziei, în celesta cetate Iași, la începutul temutului mileniu (volum apărut la editura Junimea, în 2019). Începând din anul 2017, Gabriela Chiran este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iași.
Premii:Volume de poezie publicate:
Bruiajul frunzei de cireș (editura Timpul, 2014)
Triunghiuri captive (editura Junimea, 2015)
Negru duios (editura Junimea, 2016)
Efectul de real (editura Timpul, 2017)
Peste gură un crin (editura Timpul, 2018)
Imitație fildeș (editura 24:ore, 2019)
Singurătatea e atemporală (editura 24:ore, 2020)
Martor între lumi paralele (editura Neuma, 2022)
Tot mai simplă, viața! (editura neuma, 2024)
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment