MARIAN FLORENTIN URSU
eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa buzelor
de pe pieptul tău
dezgolit
țărâna are gust de copac ars
în ceața șoptită
doar tu poți să-mi spui am trăit,
am iubit?
eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îți cânt
un refren de roșu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate răsare
ca Phoenix
Ca o
pasăre
nu-mi da acum un răspuns clar
auzi tu zăpada venind,
o vezi venind?
e ca o pasăre
nu-mi da un răspuns imediat
auzi tu clipa trecând
o vezi trecând?
e ca o pasăre, ca o pasăre
nu-mi da un răspuns absolut
acum
poate mâine ori niciodată
auzi tu iubirea venind,
o vezi trecând?
e ca o pasăre
ca o pasăre
e-o pasăre
Imitând
albatroșii
vara aceea,
ți-aduci aminte
aruncam cu pumni de nisip
în cele patru zări
iar tu alergai râzând printre cochilii
- știi că
ai putea auzi marea în profunzimea ei
dacă mi-ai asculta noaptea
sânii fremătând?
îmi strigai
imitând albatroșii
și-mi răsturnai castelele de nisip de pe
frunte
- cine se împotrivește mai tare,
marea sau stâncile?
întrebai
iar valurile
nu mai îndrăzneau să-ți atingă sângele
pe alocuri
eu îți căutam umbra pe țărm
și nu te mai ajungeam din urmă
în impoderabilitatea ta
iar marea ștergea orice gând
al trecerii mele prin tine
- cine
cine se împotrivește mai tare,
tu, marea, stâncile?
Întrebai
Percepții
atunci când tu te nășteai
definitiv
eu muream fără întoarcere
timpul măsura doar distanțele
cosmice dintre idei
când tu stăpâneai timpul
ieșindu-ți din simțuri
eu stăpâneam abstractul
ieșind din mine însumi
doar dragostea rămânea
inexplicabilă
dincolo de orice percepție
la fel de vastă
de năprasnică
de veche
ca și Facerea Lumii
Cerul
deasupra capului
de cele mai multe ori n-ai dreptate
dar eu te trec la lecția
de iubire
fiindcă știi să-mi răstălmăcești
metehnele
în cuvinte
și mai ales știi să te joci cu gândurile
de-a nervii întinși la maximum
când îmi spui că
lucrurile din jurul nostru au chip
iar sufletul lor aleargă
în pustiu
și nu sunt sigur
poate strigam la nori
sau doar mă gândeam
cum ar fi să pedepsești un lucru neviu
așa
doar de tristețe
sau de amurgul timpului
sau în dorul lelii
numai fiindcă te plictisești de privirea
mea
care se prelungește pe pereți
și de cântecul care se înserează
purpuriu
și de apele ce te-au purtat
spre iubirea mea incertă
deodată cu cerul
deasupra capului
Pădurea
de cuci
Sunt un biet trubadur rătăcit prin
păduri
Și îmi cresc printre plete șuvițe de
muri
Dar îmi place când taci și cum vrei să m-ajungi
Când eu fug printre fagi și mai mor
printre munți
Mi-este bine oricum părăsit sau iubit
Și mă-ntreb cât mai am prin copaci de
trăit
Fiindcă-s frunză de dud și m-auzi când
te chem
Și mi-e frică de vânt și de tine mă tem
Nu mai am vreun habar despre lume sau
cer
Dar mi-e dor de străbuni și de-un alb
lerui-ler
Sunt un om fără crengi și un măr fără
mâini
Când te rog în genunchi printre lupi să
rămâi
Mai rămâi, mai rămâi prin păduri c-un
tâlhar
Să înveți să iubești un final nuclear
Ca să vezi cum dispar inocenții din
sfinți
Și cum ard doi copaci descărnați de
dorinți
Te mai vreau, te mai simt, te ador, te
mai am,
Dar îmi car tot mai greu propriul trup
într-un ham
Și în iernile lungi sângele mi-e prea
cald
Când în straie de viscol m-ascunzi
într-un fald
Între omniprezent și-ntre omnitrecut
Te-am avut pe nimic, ai plecat cu prea
mult
Și-n pădurea de cuci am rămas sfârtecat
Din iubire m-ai vrut, pe nimica m-ai dat
Te-am luat cu prea mult, te-am vândut cu
puțin
Te-aș fi dat în final și pe-o vadră cu
vin
Te-am făcut dintr-un vers, te-am vândut
pe un mit
Și-am făcut din egal semnul plus infinit
Și pe-un munte stăteai și-ntuneric era
Nu vedeai că pe trup secolul îngheța
Și cădea o ninsoare peste umbre și vii
Când voiam să te-nvăț cum mai este-a iubi
În pădurea de cuci mă ascund după vânt
Când mă-ntorc să te prind te prefaci
într-un gând
Dar îți place cum zbor și îți place cum
cânt
Și îmi spui că sunt ultimul atlant pe
pământ
Marian Florentin Ursu (n. 15 august 1967): Absolvent al Facultății de drept și al cursurilor de master (pedagogie –
profesori). De profesie sculptor. Poet și interpret muzică folk din Rădăuți
(Suceava).Mai multe poezii aici: Țipăt în tăcerea iernii
Copyright © 2020 Marian Florentin Ursu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment