ALEXIA BĂDESCU - DRAGOSTEA EXPIRĂ

***

stau în fața ta

simplă

așa cum m-ai cunoscut

un ghemotoc de neliniști

o rană fără suflet

nu am uitat cum îmi pictai inima cu graffiti vandalizând fiecare bătaie

cum îmi împleteai fricile în plasa de fluturi a destinului

ochii tăi erau lacrimi din rănile lui dumnezeu

gura ta o arcuire a buzelor mele

îți memoram fiecare curbură a trupului

neștiind că mâinele trecuse deja

străzile pe care merg acum scrâșnesc

a pași grăbiți

a repetiție pentru absurd

a nepăsare

***

dragostea expiră, Alice

ca o halcă de carne uitată în galantar

timpul e doar un ștrengar

care te poartă pe aripile nechibzuinței

fericirea

un pahar de tărie prea plin

nu încerca să înveți alfabetul pământului, Alice

vizuina iepurelui e prea strâmtă

pentru visele care se strivesc de caldarâm

chiar dacă te îmbeti în fiecare noapte cu un trup de bărbat

tot nu vei învăța

că iubirea nu se împacă niciodată cu înțelepciunea

că inimile astea bătrâne se frâng ca niște surcele

poate că indiferența e tot un fel de poveste de dragoste

scrisă la mai multe mâini

***

da iubito știu

nu ți-am mai scris demult

nebunia noastră antigravitațională era ca apa pe marte

la capătul minții

ca lupul ce urlă a pustiu

a fost necesar doar un brânci

orgoliile noastre ascuțite la maxim călcau în picioare revolte cu iz de fecioare perverse

cu rânjete strâmbe

și-acum e târziu

da iubito știu

nu am fost prea romantic

nu flori nu perfuzii nu drame-nfășate în plastic

pledez vinovat

iubirea se temea de propria-i umbră

de propriul ecou

cântam ca și nero ascuns în fierbinți

la marginea romei urlam

sunt liber sunt eu

da iubito știu

***

hai să vorbim despre sinceritate și deșertăciune

te iubesc pe tine cuvântul și ceaiul de mentă

am răpit soarelui lumina și am resădit-o în gene

departe de priviri indiscrete

te recream din tandrețe

mă ascundeam în obscurulul sânilor tăi

în doi metri pudrați de iubire încăpeam amândoi

nu știu

cum ai devenit "mamițica"

când am pierdut pălăria și biletul către vremelnicia în doi

în fiecare zi mai năpârlește câte-o iluzie

cum îi cad unui copac frunzele

ne desfrunzim de încrederea noastră

rătăcind într-un zâmbet de gigolo responsabil

universul acesta

odată cantabil

ne-a scindat și pe noi

mi-e frică de viscol

mi-e teamă de ploi

***

domnișoara era mlădioasă

era sublimă

avea zvâc

avea spectru

avea adrenalină

picioare unduioase ca nilul

sâni mai glorioși decât toate războaiele lumii

învățase tehnica îmbrobodirii alături de mama ei vrăjitoare

aruncase la gunoi secvențele din copilărie

podeaua de lut frigul lipsa de afecțiune le dăduse de pomană altor copii ca pe o moștenire amară

domnișoara ducea o viață glamour

gramatica mai scârțâia

dar era vedetă pe sticlă

primea săptămânal cereri în căsătorie sfaturi inutile câte-o răstignire în scris și îndemnul proletar de a se duce la muncă

se simțea în largul ei în lumea asta de prădători fără suflu

dar uneori îi lipsea ceva

inima ei era fără un minut

albastrul nu i se născuse încă

***

sunt trist femeie

ca un papagal

ce-și plânge disperarea în surdină

mă simt haotic și un pic impar

și nu mai vreau să știu cine-i de vină

nu vreau să știu cât absolut

ne poate frânge în cuvinte

cine de cine s-a pierdut

cine-a sperat

și cine minte

mi-e goală azi iubirea-n calendar

și caii galbeni nu se mai adapă

nu-mi ești

nu îți mai sunt un avatar

ci doar un gângurit de groapă

și m-ai făcut femeie

început

dar și sfârșit înnebunit de coastă

și nu mai știu

cine pe cine a durut

de ce a-mbătrânit povestea noastră

***

căutam un algoritm cu două inimi

o adriatică fără deziluzii

un minut grăbit care să-mi strige

dezvelește-te suflete

urmam cărarea de cărămizi roșii

ultima dorothy în căutarea unui învățător de vânturi

răsăritul vibra sub nedumeririle mele

mai stins

după fiecare bătaie de inimă eșuată pe tărâmul fantasmelor

unde sunt

singura patrie spre care alerg

este iubirea

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Alexia Bădescu

Copyright © 2019 Alexia Bădescu (Magdalena  Schulman)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.