MIHAI MERTICARU

Nașterea mea

Într-o zi cât un an,

     Dumnezeu și-a muiat degetul în praful

     unei stele,

     l-a presărat peste umbra unui zbor

     de înger,

     l-a amestecat cu un cântec adormit

     într-un gând,

     l-a trecut prin flacăra nestinsă

     a singurătății colorate,

     a turnat o părticică din ecoul

     unei nebunii,

     a adăugat câteva îngândurări ale căutătorului

     de himere prin galaxia unei picături

     de rouă,

     le-a strecurat prin miresme de erori,

     le-a fulgerat cu îndoieli şi nelinişti,

     le-a rostogolit prin grădina infinitului,

     prin neastâmpărul vântului, prin zăpada

     tăcerii, prin rază de lună, prin glazură

 de taină, de dor şi amor,

     prin candidă şi neîntreruptă mirare,

     le-a trecut prin clepsidra unei clipe,

     a suflat apoi uşor,

     am ţipat în do major.

Răsărit și apus

Învăluit în umbre şi erori,

     pe căi de nimeni ştiute,

     ai răsărit din uitarea de dincolo

     de orizontul echivocului, hotar nedeslușit,

     ai înșfăcat din mers o halcă de

     pustiu din cotidianităţile existenţiale

     înecate într-o lacrimă și

     te-ai trezit într-un coșmar,

     bâjbâind prin foșnetul prăbușirilor iminente,

     pășind pe puntea nimicului,

     viscolit de cenușa astrelor scorburoase,

     devorat de foamea culorilor perlate

     ale imprevizibilului, îngrijorat de febra lumii,

     îmbogăţit cu toate viciile pământului,

     acoperit de pulberi neguroase de remușcare,

     orizonturi scrijelite de întrebări și amăgiri,

     adunând braţe de gânduri scurse

     din nouri de necuvinte din anotimpul

     disperărilor și al plânsului primordial,

 focul ceresc ţi l-ai stins cu apă înstelată,

     silabisind solitudinea și belșugul de vise,

     neliniștea prevestind pustiirea

     ţi-a fost călăuză,

     la flacăra iluziei aprins-ai dorul sfâșietor

     al nestatorniciei, fără să te gândești

     că vei apune tot în uitare

     sub aripa înserării,

     pentru a spori spaimele

     altui univers...

Copilărie

Alcool amețitor topit în sânge cu zvon de magie,

     umbră suptă pe nesimțite de desișul pădurii

     ce a fost odată,

     fum năruit în răscrucea văzutelor

     și nevăzutelor, visatelor și nevisatelor,

     linie frântă a unui gând între două

     întâmplări și o rană sângerândă,

     lacrimă uscată pe un obraz de nectar,

     lumină a unei stele demult dispărute,

     mângâiere pe o frunte înaltă de omăt,

     frânturi de veșnicie rămase în suspensie,

     amintirea unui fastuos răsărit de soare,

     orizont destrămat într-un cândva

     din tăcerea misselor lui Bach,

     eden devastat de un uragan de mirări și

     întrebări,

     o inimă în care încăpea un început de lume,

     eonică zidire de cântări celeste,

  zbor lin peste o banchiză de miracole,

     curcubeu adăpându-se din licorile clipei,

     chipuri nelămurite zburdând

     pe despletitele cărări ale zării și văzduhului

     de dincolo și de dincoace

     de vălul mayei.

     copilărie trăită sau visată?

Mihai Merticaru (n. 20 iunie 1938, Rediu, Neamț): Poet reflexiv și sentimental, deschis spre metafizică cu mai multe registre de limbaj, Mihai Merticaru îmbină armonios ecourile unei culturi temeinice cu prospeţimea expresiei şi forţa imaginativă. (Ioan Holban)

Mihai Merticaru este absolvent al Liceului “George Bacovia” din Bacău și al Facultății de Filologie din cadrul Universității din Iași. După debutul său din anul 1992 din revista „Literatură și artă” (Chișinău), Mihai Merticaru a publicat mai multe poeme în revista „Flacăra” (coordonator de G. Arion), a colaborat cu revista “Asachi” (Piatra-Neamț, redactor șef  Constantin Cucu) și s-a implicat în coordonarea și editarea revistei “Muguri”. Mihai Merticaru  a publicat primele sale trei volume de poezie la editura „Cronica” din Iași. În 2018 a văzut lumina tiparului volumul „Vis și abis”, cel de-al 20-lea volum al poetului. Mihai Merticaru a obținut mai multe premii și mențiuni, cele mai prestigioase fiind Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, Filiala Bacău (2014) și premiile internaționale Prix Litteraires Naji Naaman - Prix d’Honneur (pour oeuvres completes) (Liban, 2016), și Premiul literar internațional Corona (Italia, 2017).

Volume publicate:

Vânătoare princiară (1992), Catedrală de azur (1994), Scriere cuneiformă (1997), Întâlnire pe pod (2003), Imperiul lupului (2006), Împărăţia clipei (2007), Arca lui Petrarca (2008), Împărăția frigului (2009), Geometrie lirică (2010), Umbra păsării (2011), Arta euritmiei (2012), Veșnicia dintre clipe (2013), Miresme celeste (2013), Fiordurile memoriei (2014), Flacăra din piatră (2015), Urciorul de aur (2016), Culori viscoite (2016), Zbor lăuntric (2017), Vis și abis (2018).

Citește mai multe poezii aici: Mihai Merticaru, Sonetele femeii, Crâmpeie de vis, Șoapte, Urcat în șaua gândului

Copyright © 2019 Mihai Merticaru

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.