COCA POPESCU

Lacătul nopții

Hăituiți de umbre,

Torturați de cenușa din gând,

Înfricoșați că mâine vom pierde

Clipa în care am uitat să iubim,

Ne așezăm sufletul în fereastră,

Cu raze de soare să îl hrănim.

Suntem marionete,

Deghizate în eroi.

Pășim pe vârfuri de lance

După ce ieri, ne-am scăldat în noroi.

Rupem lacătul nopții

Fără să știm

Că, lipsiți de iubire, tot în beznă trăim.

Timpul

Timpul m-a vitregit de prezența sa

în fiecare zi, problemele m-au depășit numeric.

Nu pot să cer părerea altcuiva, e viața mea.

Ca un tăvălug mă strivește

Merg târâș, cu bucurii și necazuri, orbește.

Timpul m-a sabotat

Am greșit, am iubit, am iertat.

Cine poate judeca omul?

El nu-și trăiește viața precum pomul.

Aș face pact, dar cu cine?

Vreau să mă bucur de prezent,

La fel și de ziua ce vine.

Să nu mai iau cu împrumut clipe de fericire,

Trecându-le în contul meu, că le-am avut.

Dorințe, pe care timpul mi le-a furat

Lăsând sufletul gol,

Când ceasul mecanic s-a oprit din tic-tac.

Dezamăgire

Scanez cu sufletul cuvinte,

vin nechemate de unde nu mă aștept

Mesaje mă înjunghie –

Pumnal în piept.

Prietenia e diagnostic rezervat.

În loc de compresă cu iubire

Verdictul clar: dezamăgire.

Cercetat în secret de privirea curioasă,

Furându-ți gândurile, le livrează

Târziu,

Împachetate cu venin într-o frază.

Știu.

Am prieteni

Cumpărat și vândut, omul bun – ca o oală de lut.

Risipit în uimire ca nisipul în albia râului

Peticește cu speranță rănile pe care oricum nu le-a vrut

Miracol

Pe chip, port masca de fericire.

Pe umeri-

Aripi de vânt.

Am luat cu împrumut din râsul pruncilor,

Doar o secundă

Când timpul s-a oprit cu numărul anilor.

Fără să-mi judece dorințele

Pentru ele nu risipesc bani,

Nu mă dor, nu le simt,

Pleoapele îmi strălucesc,

Genele sunt împodobite cu fire de nisip.

Adaug un strop de iubire

Acestui tablou inedit,

Reflexia lumini-

Miracol!

Mă face să uit cine sunt.

Păstrează-ți dulcele

Iubesc! Ce chin îngrozitor.

Mă-ntreb continuu:

Unde e viața, dulce ascunsă în amor?

În mine e toamnă

Și vântul suflă, ca o iarnă ce nu mai vrea să plece,

Un somn adânc mă poartă în pustiu.

Ciulinii purtați de vânt, chipul mi-l rănește.

Timpul mușcă din trupul meu cu fiecare zi,

Iubire! Păstrează-ți dulcele.

Dorul împrumutat

Astăzi l-am transformat în vin,

Închin pentru tine o cupă, cu pelin.

Clipe

Am scris despre iubire

Până când viața a devenit o dramă.

Un carusel în care inima se destramă.

Întortochiatele cărări subit s-au îndreptat,

Dar ce folos, uitarea a pus pecetea pe cerul înstelat.

Noaptea, prinsă pe o scenă de teatru, o comedie.

Dar și așa, cui îi mai pasă, când a rămas pustie.

Nici perna nu mai e ce-a fost,

Lipsită de puf, învinge somnul fără rost.

Mantia grea şi întunecată se transformă în jad,

Iar dragostea -

A devenit o piatră, care se zbate sub roata unui car.

Luceafărul e disperat

Că și-a pierdut lumina, scânteietoare altădată.

Un cer plin de cenușă, o casă fără ușă,

O zi, divizată în clipe pentru toți,

Noaptea e mult prea neagră

Sub pașii ei, fluturii triști, postesc


Acasă

Pe prispa însorită, aceleași ghivece cu flori.
Treptele sunt la fel de tocite ca liniștea dintre noi.
Ferestre prăfuite,
Prin care odată, grăbite, visuri au pierit.
Pereții scorojiți lasă cărămida la vedere
Prin ei vântul se întrece cu gândul, alungând tăcerile.
Pavajul s-a înfrățit cu volbura și pirul.
Fără cuvinte -
Dacă răzbesc până la ușă, alung din inimă tot chinul.
Un lacăt ruginit se leagănă-n belciuge
Deschid cu greu -
Mă întâmpină necunoscutul.
Perdele rupte, camere goale, ce duhoare!
Întunericul strigă:
- De ce te-ai întors?
Bunica nu mai este!
Casa, a devenit o tristă poveste.
Întind o mână parcă cerșind
Cu degetele tremurânde
Aș vrea să prind o umbră,
Și dintr-o dată, mi se face frig.
Pășesc încet, să nu trezesc urma pașilor ei rătăciți prin odăi.
Podul casei e adăpost pentru vrăbii
Chiar dacă obloanele au fost ferecate
Viața, se frânge între regrete și fapte.
M-am întors.
Din loc în loc, pereții înfloresc mucegai.
Prea târziu -
Niciodată n-am să-i mai privesc chipul bălai

Valsul cuvintelor

Valsul cuvintelor dedicate iubirii

Creează un desen greu de falsificat.

Cerneala roșie din călimară

Are în compoziție emoție.

Răsucită, penița se pierde într-un carusel sentimental.

Îmbrățișări topite sub voaluri de mătase,

Șoapte fierbinți, decolorate de buzele cărnoase,

Nu se vor scrise

Însă -

Trăirile de necunoscători sunt interzise.

Iubirea și muza valsează pe muzica toamnei,

Oferindu-i poetului resurse incomensurabile

Noapte magică

Mă biciuie o întrebare;

Sunt Eva scăldată în păcate?

Aștept de-o viață -

De ce nu vii?

Din cufărul de fildeș am scos un pergament

Citesc absentă-

Cetatea întunecată e ferecată cu lanțuri ruginite,

Iar lacătul,

Poartă pecetea limbilor de șerpi, încolăcite.

Ce vrajă plutește asupra mea?

De ce singurătatea strigă,

Chemând iubirea.

Opaițul se stinge, fereastra e deschisă,

Perdeaua din dantelă freamătă

Între realitate și vis.

Îmi despletesc cosița, perna miroase a floare.

E noaptea magică,

Abundă în stele căzătoare

Tablou hibernal

În dreptul șemineului scânteile sar dezordonat.

Scaunul se leagănă rar,

Bunica îl așează mai aproape de focar.

La fel și pledul cei acoperă genunchii,

Visătoare, privește tabloul hibernal.

Pe buze, flori de iris îmbobocesc.

În vatră cărbunii prind forme bizare,

Bunica tresare.

În liniștea serii,

Povestește cu glas tremurând:

Întâmplări din copilărie, despre iubire

Și tinerețea furată de timp.

Ghemul de lână îi scapă.

În brațe, îi sare un pisoi,

Îl mângâie rar, pledul îi dezgolește genunchii

ieșind la iveală două andrele și un ciorap.

Flori de gheață gerul a desenat pe geam,

vântul șuieră ca un arcuș

atingând crengile înghețate,

Nămeții acoperă gardul,

E iarnă, la oraș și la sat.

Același tablou hibernal

Ne întâmpină an de an.

Gerul mușcă cu sete când țurțurii cad

din fierăstraiele atârnate în ferestre.

Câinii latră, copiii fac zarvă

pe derdeluș dar și pe stradă.

E iarnă.

Bunica, în fiecare an de sărbători

face din viața ei paradă.

Autoportret

Mi-e sufletul anotimp

Culoare, iubire și cânt.

Mi-e sufletul frunză

purtată de vânt,

Rază de soare și apă și rug,

Mi-e sufletul dorință,

Un tot și nimic.

Semăn iubire pe tot ce ating.

Mi-e sufletul ocean,

Modestia, respectul mă poartă pe val

 

Coca Popescu: „Cred în visele mele”

Astfel au văzut lumina tiparului volumele Dragoste și flori (2001), Dorință și vis (2004), Iubind iubirea (2012) (la editura Semne, ca mentor l-am avut pe regretatul scriitor Traian T. Coşovei), Poveste de iarnă (poeme pentru copii, 2012, reeditare 2014, editura Andreeas și Vision  Design), Prietenie fără frontiere (2013, editura Semne), Iepurașul năzdrăvan (poeme pentru copii, 2014, editura Andreeas), Incertitudine (2014, editura Tracus Arte, volum ilustrat de Matei Vladimir Colţeanu), Nopți violet (2016, editura Rafet, carte premiată în cadrul Festivalului Internațional de Creație Literară ”Titel Constantinescu”, ediția a IX-a, cu premiul ”Alexandru Sihleanu”, volum ilustrat de Florian Bîrsan), Suspendată în timp / Suspendida en el tiempo (volum bilingv, român-spaniol, ilustrat de Florian Bîrsan), O noapte și câțiva pași (2018, editura Detectiv Literar), Incertitudine (2021, editura Neuma).

Despre lucrările mele s-a scris frecvent în Ziarul de Chitila (Adrian Cîlţan), Ziarul Cultural (Traian T. Coşovei), Ziarul Ziua, dar și în revista Migrant în România (Mioara Roman & Mihail Gălăţanu), Actualitatea Literară (Horia Gârbea şi George Motroc), Luceafărul de dimineață (Horia Gârbea), Bucureștiul literar (Dinu Grigorescu), Revista Detectiv Cultural (Firiţă Carp/Mioara Bahna/Florin Dochia), Ciripit de Păsărele (Dinu Grigorescu), Jurnal de Liceu, «Cafeaua artistică» (George Motroc), Revista Nouă, Revista Urmuz (Florin Dochia), Revista Agora literară (Gheorghe Vidraşcu), Convorbiri Literare (Emilian Marcu), eCreator (Ioan Romeo Roşiianu), Dacia Eternă (Ioan Păunescu), Informația de Prahova, Almanah Ciripit de Păsărele (Dinu Grigorescu), Dor de Dor (Marin Toma), Revista Rotonda Valahă (Ioan Barbu), Națiunea (Cezar Adonis Mihalache), Antologii de critică literară, Paradigme poetice actuale (Mioara Bahna), Vitrina cărților (Emilian Marcu), Dispuneri Literare Bucureștene (Ionel Necula), A.P.C.S. - Agenția de Presă Culturală și Sportivă (Aristotel Bunescu), Cafeneaua Interviurilor (Antoaneta Rădoi), Știri la Buletin de Ilfov, Minutele Culturale, Ciocu-mic.Ro. Actualitatea literară, Argeș Focus, Al Rai (din Kuweit și Irak) ș.a.m.d. Am participat la “Schenker’s got talent” (2016).

 

Citește și: Coca Popescu - Din nou e Ajun, Coca Popescu - Teama, Coca Popescu - Moneda de schimb

 

Copyright © 2018 Coca Popescu

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.