DANIELA MĂRGINEAN - SETEA DIN PALME

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Daniela Mărginean - Setea din palme (editura Rafet, 2018): Volum distins cu Premiul “Octavian Mosescu” la ediția a XI-a a Festivalului internațional de creație literară “Titel Constantinescu” (organizat de asociația “Renașterea râmniceană”, președinte Constantin Marafet).

Poeta, aflată la al doilea volum, stăpânește deja cuvântul, știe cum să-l reanimeze, să-l înalțe, să-l rostuiască într-un univers oniric, cu o sete arzătoare de a crea o realitate perfectă, realitate care nu poate fi alta decât poezia, fapt remarcat de criticul Angela Furtună pe coperta a patra: „Pentru autoarea aflată la început de drum, poezia este singura realitate perfectă. Acesta este peisajul natal al poetei în care zborul și-a uitat aripa, invitând-o să renască mereu, precum Pasărea Phoenix, pentru a putea trăi. Un adevărat destin de scriitor.” (...) Volumul, „Setea din palme”, este suma ecourilor interioare ale eului liric al autoarei. Cu acest volum poeta și-a marcat drumul pe scara valorică a poeticii feminine actuale, ieșind din tiparele poeziei de internet și conturându-și propriul stil, inconfundabil. Setea poetei Daniela Mărginean pare nestăvilită în ceea ce privește nevoia de creație, în egală măsură cu nevoia de iubire. Poemele se așează vers cu vers în palmele poetei, cum picătură cu picătură în lacul unui izvor apa, din care, poeta, cu aceeași curățenie sufletească și generozitate, invită cititorii să-și potolească nevoia de iubire și frumos, setea de poezie și cuvânt. (extrase din cronica de carte „Setea din palme”, sete de poezie și cuvânt, semnată de poeta Mihaela Meravei)

o altă alice

lumina ce trece prin piept ca un fir roşu

doare arde şi spintecă

dacă ai suda toate îmbrăţişările

dăruite în grabă

şi ai înveli fiecare adormire nemângâiată

dacă ai scoate din ochi lacrimile

acele cuvinte nerostite din laşitate

ai goli golul de tine

te-ai curăţa de singurătăţi

te-ai spăla de-ndoieli

te-ai împuţina în tristeţi

ai face ca lumina de început

să-ţi încapă în piept

ca într-o oglindă

setea din palme

singurătatea apei

mă leagă de mine

ca pe o poveste nespusă de gura peştelui

despic lacrima să-mi pot strânge urma

dacă mi-aş putea scoate setea din palme

aş linişti nechemarea

umbra s-ar dezlipi de trup

s-ar preschimba în păsări

şi ar învăţa să zboare

să-ţi caute pieptul

cu liniştea pe linişte călcând

m-aş cuibări în tine ca-ntr-o duminică

 

poezeşte-mă

                          poetului Vali Orțan

ştii că luna şi-a ascuns în noi povestea

că lupii urlă de singurătate

şi liniştea se sparge în pieptul mării

adună-mă din trup

ca dintr-o duminică uitată în spatele grădinii

printre arbori pitici şi plăpânzi

precum firul de iarbă ce învăluie

dimineţile grăbite

adună-mă

şi nu-mi da drumul niciodată din tine

poezia mea

piatră şi aer cuvânt

nu poţi respira în cuvânt

chiar şi aerul are nevoie de aer să fie

aşa ca nu poţi exista doar în cuvânt

cuvântul este premergătorul faptei

dar atunci când

înveţi cuvântul să se tăinuiască

când întâmplarea aşteaptă undeva uitată să se nască

se rupe orizontul şi

minunea care-şi cerşeşte făptuirea

rămâne un punct

negru

ce intră în ochi şi intră în oase

şi doare şi apasă

şi sfarmă o piatră în piept

am putea deveni îmblânzitori de pietre

să le învăţăm să tacă în cuvânt

să plângă în cuvânt

să mănânce cuvinte uitate de împlinire

să vedem sub ochii noştri cum creşte

cât umărul

cât creştetul

cât creştetul creştetului

coloana ce ne năruie

umbra nu se desparte de trup

nici apa de curgerea ei

mă trezesc la geam cu zări neștiute

cu vise prizoniere în cătușe de fum

iau flori într-un ochi

să sparg liniștea cu tandrețe

poate într-o zi ai să vii

să vezi

unde se duc cocorii

când anotimpurile sunt de negăsit

dezlegare la zbor

o pasăre m-a chemat

era dezlegare la zbor

și s-a agățat într-o coardă de viță de vie

o vedeam prin geamul bucătăriei

cum se zbătea într-un vaier ciudat

mi-am deschis pieptul

și am eliberat o aripă

captivă nu mai știu - a ei sau a mea

o clipă o secundă încremenită

mi-am privit copilăria în ochi

nici n-am apucat să o mângâi

și-a întins aripile

și a zburat

 

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Daniela Mărginean

 

Copyright © 2018 Daniela Mărginean

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.