ALEXANDRA MEDARU

Simfoniile Diavolului

Atingerile noastre sunt sclipiri luminoase

În întunericul ce ne apasă ca un șarpe încolăcit

În jurul unui trup cald încă zvârcolindu-se pe asfalt

Sărutările noastre sunt diamante ce lucesc

Sub lumina lunii stând ca o târfă între alte târfe

Vânzându-și sclipirile celui care vrea s-o cumpere

Sexul nostru e extazul trecut prin simfoniile Diavolului

Care crede că poate să ne-învingă fără să știe

Că noi suntem mărul pe care l-a sădit...

Vis nocturn

În mijlocul nopții mă întreb:

Suntem reali?

Sau ființe făurite într-un vis nocturn al altcuiva?

Când nu mai ești...

Mă urmărești pretutindeni

Cu toate că nu ești

Și nu vei mai fi

Îți simt prezența

Într-o melodie cu note prelungi

Pe care mi-o cântai

Pe un scaun, într-o bucătărie

Loveai chitara cu degetele

De parcă ar fi fost o femeie necredincioasă

Ș-apoi făceai dragoste cu ea, iertând-o

Te iubeam, văzându-ți sufletul în corzile ei

Te iubesc și acum, când nu mai ești...

Gândacii lui Dumnezeu

De ani și ani și ani
Din spital în spital în spital
Cu Diavolul jucând la pian
O altă melodie
O altă simfonie
Mai amară
Mai macabră
Ca cei ce se învârt în dansul funest
Primind câte o boală
Mai veche
Mai rară

De ceva vreme șed în mijlocul horei
Și văd bătrânii cu capete plecate
Și văd femeile cu chipurile spurcate
Și văd copiii cântând lângă pian
Cu sunete joase
Cu sunete grave
Vărsând în ele bolile toate
Ce îi slăbesc
Ce îi urâțesc
Ce îi nimicesc

Printre ei
Sunt doar o altă condamnată
Așteptându-și sentința
Ce încă nu-i gata
Și văzându-mă
Cu fața tremurând
Cu lacrimile curgând
Cu un singur gând
Diavolul parcă ar vrea să mă strige
Dar râde
Şi râde
Și încă mai râde
Fără să mă lase în hora lor
Din care strigăte se aud în noapte
Și clopote bat printre șoapte
Un singur refren
Un singur refren
Noi suntem gândacii lui Dumnezeu

Dar cine sunt eu?

ALEXANDRA MEDARU (n. 1988; București) este scriitoare de literatură fantastică și realistă (proză, dramă, poezie), critic literar și editor, fiind colaborator permanent al e-revistei EgoPHobia unde conduce două rubrici, Arena culturală: cartea și filmul (în calitate de critic literar) și Lecturi potrivite / recomandate de Alexandra (în calitate de editor).

A publicat un volum liric, Demoni și demiurgi (Editura EIKON, 2017), poezie în volumul Tramvaiul Poeziei (Editura Paralela 45, 2019) și proză în antologiile Eroi fără voie (Ed. Millennium Books, 2015) și Centenarium StrING (Editura Tornada, 2018). Are apariții de poezie, proză, studii critice, editoriale în publicațiile Apostrof, EgoPHobia, Revista de suspans, Revista de povestiri, Argos, eCreator.ro, Parnas XXI, Postmodern, Puterea - Cotidian Național, Select News și pe platforma Queero. Amintim câteva lucrări semnificative: Păcatul (debut - 2013), Întâlnire cu un bărbat, un satir și un motan (2016), Gomes Leal – poet al Satanei sau al lui Hristos? (2016), A fi sau a nu fi scriitor… (2017), Ființele nopții din urmă (2017), Marea unire și cultura veșnicei influențe (2018) sau Henrik Ibsen – “Peer Gynt” (2019).

În 2014 i s-a acordat Premiul al II-lea la Inspired – Concurs de idei, secțiunea Dramaturgie, pentru lucrarea Contrabandă-n alb și negru.

Citește aici poezii din volumul: Demoni și demiurgi
Mai multe poezii aici: Alexandra Medaru - Bătrânul uitat
Blog personal: Tărâmuri de nicăieri  

Copyright © 2018 Alexandra Medaru

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.