MAGDA BĂLĂNESCU
Odată-n poartă, pe-nserat,
aud bătăi, degrabă,
Deschid și-apoi privesc mirat
la tânărul ce-ntreabă:
”Eu sunt Norocul, mă primești?
Vreau de folos să-ți fiu!”
I-am spus atunci:
”Poate greșești,
Cred c-ai venit târziu!
N-aș vrea să fiu cumva hapsân,
dar eu m-am gârbovit,
Trecut-au anii, sunt bătrân,
de ce ai mai venit?”
”Ai fost în viață prea grăbit
Și m-ai pierdut pe drum;
Te-am căutat, am rătăcit...
și te-am găsit acum!”
Nu l-am primit, ci l-am trimis
la un vecin mai tinerel,
Știam că de noroc mi-a zis
că l-a pierdut și el...
De
pleci, rămâi...
M-ai învățat să cred, să sper,
Să dăruiesc fără să cer,
Să cred în vise fără dor
și-apoi, ținându-ne de mână
vom cuceri și lumea mai ușor!...
Să nu mă tem de ceea ce nu știu,
M-ai învățat să-ți fiu
seninul zorilor din picurii de rouă,
Și-atunci când plouă,
m-ai învățat să cânt.
Și cât de lin se leagănă o frunză-n vânt
așa să-mi fie greul de ușor!...
M-ai învățat cu fluturii să zbor;
Să nu mă lași să-mi fie dor...
Mă tem de nopți pustii și reci;
Te vreau, ca-n ziua cea dintâi,
De-ar fi un gând străin - să pleci,
Alungă-l... și rămâi!...
Să nu
mă uiți
Mi-ai fost de dor speranță, mi-ai fost
vis,
Sau poate patimi de răsfăț în nopți
târzii...
Ori șoapte de singurătate, ce le-am
scris
În sufletele noastre - triste poezii;
Și te-am crezut senin, cum sincer m-ai
iubit,
Visam copilărește - o viață ca-n
povești;
Cum să-nflorim acum chemări ce-au
rătăcit,
Când nu mai știu să vin, ori tu nu
ești...?
Mi-ai fost parfum de lacrimi nerostite,
Sau împliniri tăcute-n sărbători;
Ți-am pus în suflet vise rătăcite,
Plecând, ne-am regăsit de-atâtea ori...
A-ncărunțit și vremea tinereții,
Mă dor neîmpliniri, dar ce folos;
O rugăminte am: de-a lungul vieții
Nu mă uita... și povestește-mă frumos...

Mai multe poezii semnate de Magda Bălănescu aici: De dor, rămâi...
Citește și: Soarele și Luna de Magda Bălănescu
Copyright © 2018 Magda Bălănescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment