MIRCEA DORIN ISTRATE
Prin margine de zare, morgane-n
răsfirat,
Trecea poștalionul nălucă-n asfințit,
Căluții iuți ca vântul, pe drumul
înserat
Se mistuiau în colbul de vânturi
risipit.
Pe ploi, pe vânt, pe arșiți, pe vremuri
troienite,
El tot înoadă drumuri din large
depărtări,
Să nu rămână lumea în vremuri priponite,
Să ne cunoaștem gândul pe-al scrisului
cărări.
Tu legi pe rând răspântii de margine de
viață
Ducând în lung și-n latul
scrisorile-așteptate,
În ele-s dor, iubire, durere și
speranță,
Și toate ce-s pe lume a fi adevărate.
Când vii, cu tine vine speranța amânată
Să stâmpere-o iubire, stârnească un
fior,
Când pleci, tu iei cu tine o
inimă-ntristată
Ce plânge-nlăcrimată topindu-se de dor.
*
Te urmăresc cu gându-mi cum larga
depărtare
Mi te topește-n colbul de drum
încețoșat,
De-acum, cu tine-n suflet voi sta în
așteptare
Poștalion cu vise, ce vii pe înserat.
Vis de
primăvară
Motto:
“Au înflorit melinii, înviorându-mi dealul
Cu movul lor ca
cerul, cu alb de preacurat,
Mirosuri îmdulcite învăluie Ardealul
De parc-am fi de-acuma, în rai de-adevărat.”
Ții minte cum odată, ca tineri fără vină,
În crângul plin de floare pe tainice
cărări,
Cu simțurile-aprinse, ținându-ne de mână
Ne îndulceam ființa, în mii de sărutări.
Și-n cele lungi clipe, în calde
jurăminte,
Sub patrafir de ramuri, al nostru gând
curat,
Ce inima simțit-a și-nflăcărata minte
Înfiorat cuvântul, de-apururi ne-a legat.
Eram atunci în lumea visărilor rebele,
Și-n strânsă-mbrățișare urcam în spre
ceresc,
Era clipita ceea de vrajă și de miere
Cum n-a mai fost de-atuncea o alta în
lumesc.
De ce nu lași Tu Doamne, cea vreme-a
tinereții
Cât vrea să îmi rămâie în drag si-n
fericit?
De ce
nu vrei Mărite, ca pe cărarea vieții
Lungească-se clipita trăită-n îndulcit?
*
Acum, în mersul lumii, o altă primăvară
Tot vine în rotire aminte să-mi aducă,
De cum a fost odată, la început de vară
Când sufletu-n visare pe alte căi apucă.
Tu nu mai ești acolo, iubire de-altădată
Să mă aștepți cu simțuri arzânde și-n
fior,
Doar umbrei amintirii, în vis mi te
arată
Ținându-mă de mână, prin crângul plin de
dor.
În boaba unei lacrimi ce-am pus-o-n
tăinuire
Te mai sărut odată icoana mea din gând,
Rămâi acol’ de-apururi, smerită-n
amintire,
Să-mi fericești visarea, în nopți ce vin
la rând.
Mă-nchin
Tu înserat pe brazdă și picurat cu
stele,
Tu care ții vecia și neamul adunat,
Tu învățatul lumii cu bune și cu rele,
Tu ce păstrezi simțirea-n smerit și-n
preacurat,
Tu-nchinător la ceruri și-n rugă aplecat
Cerând de la Măritul te ție-n sănătate,
Tu iertătorul lumii, săracul împărat
Ce crezi în adevăru-ți și-n sfânta cea
dreptate,
Tu pentru neam și țară de-apururi
jertfitor,
Tu care ești vecia pe-acest picior de
plai,
Tu preasmeritul lumii și tuturor dator
Să ții împreunate frumoase guri de rai,
Tu nesfârșit pomelnic, pe cruci, în
țintirime
Unde îți dormi vecia sub prunii
înfloriți,
Tu ești sămânța nostră, ȚĂRAN din
străvechime
Ajuns de-acum icoană, pe-altarul nost’
cu sfinți,
Tu ION a lui IOANE, din negură de timp
Purtând pe umeri stele și luna pe-a ta
frunte,
Tu re-noiești de-apururi al nostru
anotimp
Cu vise nălțătoare și cu speranțe
frânte.
*
Cu vorba și cu gândul, în simțurile mele
Te preamăresc țărane, că ești bunicul
meu,
Pe glia mea și-n suflet, însemn în toate
cele
Rămâi statornicie, cu noi și Dumnezeu.
La tine, DRAG ȚĂRANE mă-nchin, și-n
plecăciune
Am pus smerit și rugă la Domnul
înălțate,
Te ție-n lungă vreme și deie-ți zile
bune
Să le trăiești alături de noi, în
sănătate.
Comparație
Pe-un fir de trestioară, de valuri
lăcrimată,
Un gândăcel se urcă spre vârf, cum inima
îi cere,
Acolo-n nopți cu lună, răcori de vânt
să-l bată
Cât el va sta cu ochii privind la cer cu
stele.
În lac, pescuți cât acul, cea apă-mi
săgetează
În lunga lor hârjoană, că-i vară
toropită,
Din plop, bătrâna cioară, în posul ei de
pază
A adormit sărmana, că-i tare ostenită.
Pe mal, un bob de mură obrazu-și rumenește
În soarele de-amiază, dulceți în ea
s-adune,
Îar salca plângătoare, în lac își
oglindește
Mlădițe lungi de ramuri, ca părul zânei
bune.
Brotacul, în umbrare, îmi stă de-un ceas
la pândă,
O muscă să îi cadă ca para dintr-un pom,
Prin ierburi încâlcite, o barză cam
flămândă
E moartea pentru dânsul, de mi l-ar
prinde-n somn.
*
Așa-i aici la baltă, în orice miez
de vară,
Cu viață cât cuprinde în fiecare loc,
La fel e ca la oameni, din zori de zi în
seară
Și-aici se viețuiește sub umbă de noroc.
Ca tot ce ne-nconjoară, și-aici cel trai
e-o luptă,
În rău destul prostimea, și-n bine doar
puțini,
Amar cu-n pic de dulce se bea mereu din cupă,
Că-n câmpul plin de floare, îmi cresc
destui ciulini.
Soartă
de poet
Voi ce lăsați în urmă din lume când
plecați,
Pomelnic să rămâneți și-n fală să
urcați?
C-averea ce se-mparte îmi e motiv de
sfadă,
De dai mai mult la unii, la alții o să
scadă,
Iar banii, poate mâine nimic nu
valorează
De-i lași de împărțeală, și-apoi sunt
reauă piază.
Așa că după moarte în neam e numai hâră,
Stârnită de vre-o unul , sămînț-o fi de
ură,
Nu-i saturi niciodată pe toți, oricât le
dai
Și de aici la urmă, în neam tu îți faci
bai.
De ești poet ca mine, le lași un rând de
carte
Și numele în cinste să-l ducă mai
departe,
Nu-i hâră între dânșii, că-i slabă
împărțeală
Și tot ce va rămâne, i-acolo-un pic de
fală,
C-ai fost și tu pe lume, odată, un ceva,
Știut mai mult ca alții, prin cuibul
tău, cândva.
Apoi, vre-o două zile, știuți și
neștiuți
Vor lăcrima o clipă la ceruri când te
muți,
Și-n gândul lor o rugă vor cere de
iertare
La Domnul să îți deie acuma, la plecare.
Curând o să te uite și prieteni și
dușmani
C-ai fost și tu pe lume, așa, un pumn de
ani.
Noroc că-n an mai este și ziua celor
morți,
Când în pomelnic popa i-o pomenii pe
toți
Ce-și dorm de-acum vecia-n bătrânul
țintirim,
Unde cu toți ne ducem atuncea când
murim.
Te-o priveghea o clipă un bob de
lumânare
La cap ce ți l-o pune, așa, un oarecare
Ce ți-a citit odată, un vers ce i-a
plăcut
Și-acum a ta plecare le ceruri, la
durut.
În rest, de-o fi să fie, rămâi în
nemurire
Poate-ntr-un rând de carte să fii în
veșnicire
Și-n inima acelui ce-odat a lăcrimat
Că versul tău măiestru, cândva
la-nfiorat.
Poete, fă ca lumea de-acum să se desfete
Cu versul tău și lasă știutele regrete
Că pleci sărac din lume spre cel
necunoscut,
Acuma scrie dară, că scri frumos și
cult.
Mircea Dorin Istrate (n. 17 aprilie 1945, Adămuş, Mureş): A
absolvit liceul din Târnăveni și Facultatea de Istorie-Geografie. A fost profesor
şi mai apoi director la Şcoala Generală din Băgaciu (Mureş), director al Muzeului
Orăşenesc Târnăveni, restaurator la Muzeul Județean Mureş și ofiţer superior în
cadrul Serviciului Român de Informaţii. Mircea Dorin Istrate a debutat în octombrie
2006 cu o poezie publicată de cotidianul mureşean ’’Cuvântul Liber’’. A
publicat proză, poezie și critică literară în revistele literare: Dor de Dor, Dacia Nemuritoare, Dacia Magazin, Vitralii,
Astra Blăjeană, Apărarea Mureşeană, Claviaturi, Tezaur, Clipa (S.U.A.), Agero (Germania), Astra Reghineană,
Agora, Valori Mureşene, Creneluri Sighişorene, Stelele Dunării, Origini,
Romania Eroică, Orizonturile Bucuriei, Singur, Argument etc. precum şi în
cotidienele Cuvântul Liber, Zi de zi, Condeiul Ardelean, Ziarul de Mureş, Câmpia
de Turda etc. Mircea Dorin Istrate este Preşedintele filialei Mureş a Ligii
Scriitorilor din România (L.S.R.)
Premii:
Diploma de suflet (la Concursul Naţional de Poezie “Dor de Dor”, ediţia a II-a, Cluj Napoca, organizator
Fundaţia „Petre Ionescu Muscel”, 2007)
Premiul III (la
secţiunea poezie, Concursul Naţional de Creaţie Literară ”D. Bolintineanu”,
organizator Fundaţia culturală ”Dimitrie Bolintineanu” şi Revista ”SUD”, 2007)
Premiul I (la
Concursul Naţional de Poezie „Vara visurilor mele”, ediţia a VI-a, editura „Amurg Sentimental”, 2007)
Premiul Bibliotecii Municipale “Petru Maior” din Reghin (la Concursul Naţional de Creaţie Literară “Prima iubire”, ediţia a II-a, Reghin, organizator Direcţia Judeţeană Pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu
Cultural Naţional Mureş, 2008)
Premiul I (la
secţiunea poezie, Concursul Naţional de Poezie „Dor Mărunt”, organizator Asociaţia
pentru dezvoltarea şi promovarea spiritului rural şi revista literară “Dor de Dor”, 2008)
Premiul II (la Festivalul
Internaţional de poezie “Mihai Eminescu”, ediţia
a VIII-a, organizator Asociaţiunea transilvană pentru literatură română şi
cultura poporului român – Despărţămăntul “Teodor Muică”, Sângeorgiu de Pădure, 2009)
Premiul I (la
Festivalul–Concurs de Poezie Religioasă, ediţia a IX-a, Reghin, 2009)
Premiul festivalului de poezie religioasă “CREDO” (ediția
a XI-a, Şâştina, 2010)
Premiul special al juriului (la Concursul de creaţie „Prima iubire”, Reghin, 2010)
Premiul special (la Concursul de poezie şi proză „Romulus Guga”, ediția a XVIII–a, pentru
volumul de poezii ’’URMA’’, 2010)
Premiul revistei ’’VATRA VECHE’’ (pentru volumul de poezii “PODUL”, 2010)
Premiul festivalului de poezie religioasă “CREDO”
(pentru volumul de poezii „Cuibarul
cu vise’’, 2011)
Premiul special al juriului (la Concursul de poezie şi proză „Romulus Guga”, acordat
volumului de poezii „Cuibarul cu vise’’,
2011)
Marele premiu pentru poezie (la Concursul
Naţional de Poezie, Proză, Critică, Literatură, Pictură şi
Fotografie Artistică, Botoşani –
Ipoteşti, prima ediţie, 2011)
Premiul III (la Concursul
Naţional de Poezie, Proză, Pictură, Fotografie Artistică, Heraldică, Vexolologie,
Domneşti, Argeş, 2011)
Diploma festivalului de poezie religioasă “CREDO” (2012)
Nominalizat pentru Premiul L.S.R. (pentru volumul de poezii “Îndulcitele iubiri”, 2013)
Diploma de excelență (pentru poezie religioasă, la Concursul Național de
Poezie, Călărași, 2013)
Premiul I (la
Festivalul Internaţional de poezie “Mihai Eminescu”, ediţia a XI–a, Albeşti,
2015)
Premiul I (la
Festivalul Concurs de Poezie Religioasă, Lăpuşna, 2015)
Diploma de excelență (la Festivalul Internaţional de Poezie “Mihai Eminescu”, Albeşti,
Mureş, 2016)
Premiul special al Festivalului (la Festivalul–concurs de poezie religioasă, Lăpuşna,
2016)
Diplomă de excelență (la Festivalul Internațional de Poezie “Mihai Eminescu”, Albești,
2017)
Premiul II (la
Concursul Internațional de Poezie
„Memoria slovelor”, 2017)
Premiul Festivalului de Literatură “Romulus Guga” (pentru poeme în manuscris, 2017)
De-a lungul anilor a primit plachete, diplome de excelenţă
şi medalii din partea: Trustului de
presă „Ambasador”, S.R.I. - Mureş, Asociaţiei „Maris Dava”, Primăriei oraşului
Sărmaşu, Asociaţiei “Alexandru Bătrâneanu” - Balda, Protopopiatului Ortodox
Român din Luduş, Comitetului Județean de Cultură Mureş, Societăţii Cultural-Patriotice “Avram Iancu”, Asociaţiei Culturale „Punţi de lumină”,
Ligii Scriitorilor Români etc.
Prezențe în
antologii (poezie, critică literară):
Întâlniri Dunărene (vol. XVII, 2015)
Antologiile Dor de Dor (2011, 2012, 2013, 2015)
Arta Sfâşiată (73 de poeţi contemporani, Sibiu, 2011)
Poemele Cetăţii (Reghin, 2016)
Întâlniri definitorii (antologie de critică eseistică, Galaţi, 2016)
Antologie de versuri (critică literar–artistică, editura Napoca Nova, 2015) Oglinda
- 10 ani - 2016 (poeţi din L.S.R.)
Antologie de versuri (editura Napoca Nova, 2016)
Frumoasă toamnă bogată (antologie literar-artistică, nr. 12, editura Napoca
Nova, 2016)
Deschide-mi dorule poarta (2016)
Nesaț rotunjit în pârgă (2017)
Cărți publicate:
Har – Deal (editura Nico, 2009)
Urma (editura Nico, 2009)
Podul (editura Nico, 2010)
Cuibarul cu vise (editura Nico, 2011)
Însfințească-mii
țărâna (editura Nico, 2011)
Îndulcitele iubiri (editura Nico, 2012)
Satule, buric de lume (Editura Nico, 2012)
Însfințitul lemn al crucii (editura Nico, 2013)
În cumpăna vremurilor (2015)
Picuri de lacrimă (2015)
Cărţi pregătite pentru tipar: Icoanele
neamului românesc,
Lăcrimații mei părinți, Modele de urmat, Mângâiata clipă, Tăinuitele-amintiri,
Veșnicia clipei, Nebunatic Vis, Voi cei nemuriți.
Cărţi în
pregătire: Cocorii
sufletului, Pe altarul clipei
Mai multe poezii semnate Mircea Dorin Istrate aici: Tăinuitele iubiri
Copyright © 2018 Mircea Dorin Istrate
Copyright © 2018 Mircea Dorin Istrate
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Leave a Comment