PAULA ROMANESCU

Sonete

Cam greu să-i dai norocului adresă,

Deloc uşor să-i spui iubirii: Pleacă!

Iar dac’ având-o, inima săracă

Îţi este, e că vrei s-o ţii în lesă

Şi cântecul de soare să şi-l tacă.

Dar cu ce glas s-o chemi când nu e, de să

Răsune tot pustiul, principesă

A nopţii – lună albă, dacă

Nici tu nu i-ai aflat sub cer cărarea

De-o veşnicie cât o noapte lungă

De când de dorul tău se frânge marea

Cu braţe-valuri vrând să te ajungă?

Eu, norocoasă foarte-n neiubire,

Să-i dau şi nenorocului de ştire?

                      

Pas facile de donner à la chance son adresse.

Dire « va-t’en » à l’amour, encore moins

Mais si le cœur se brise en le gardant,

Vaut mieux peut-être le tenir en laisse

Pour qu’il arrête son chant de soleil noir

Mais de quelle voix l’appeler lorsque sans cesse

Fait-il le sourd la vie entière, princesse

De la nuit – lune blanche qui, de tout l’ temps

Tu ne le vis pas se montrer sur terre

Pour moi, ô, insouciante solitaire

Dont les vagues rêvent de toute l’éternité

Comme une longue nuit, de t’atteindre quoique,

Toi, belle rêveuse, tu ignores leurs feu.

Moi, riche de non amour et d’amour déchirée

La malchance et l’oubli dois-je aussi les aimer?

***

Doamnă Singurătate, mă tem că nu te vreau!

Ia-ţi liniştea de fagure albastru de viespar

Bezmeticia oarbă a gândului hoinar

Şi lasă-mă în miezul a toate câte au

Noimă cât să mă-mbie la viaţă iar şi iar

Ca-ntr-o beţie nouă de taină veche sau

Ca într-o-nmugurire de vreasc stins; mai pe şleau,

Pentr-o zădărnicie dulce cu gust amar…

Ştiu, tu-mi rămâi alături sfioasă, răbdătoare,

Aşteptând să te-ntâmpin c-un tandru bun venit

Când vocile de-altdată-s tăcere care doare

Şi sufletul meu – templu în care le-am zidit.

   Cândva îţi voi fi sclavă supusă şi… Mă iartă,

   E cineva afară, parc-a bătut în poartă…

Madame la Solitude, excusez-moi de peu!

Je n’aime pas votre cour en  rayon de guêpier,

Ni cette vaine, inutile errance de la pensée

En préférant brûler de tous les feux

(À part, bien sûr ceux de l’éternité)

Et m’enivrer d’un vin toujours nouveau

Au goût d’amour et de rêve. C’est si beau,

Qu’une main tendre et chaude vienne se poser

Sur mon épaule en infinie caresse

Ou qu’un regard me dise sans mots : vas voir

Si le sourire d’un homme sur terre blesse

Plus qu’un cri sourd de désespoir!

   Oui, je sais que tu restes ma seule escorte

   Jusqu’au jour où… Excuse-moi! On frappe à ma porte.

Dialog

- Doamne, de ce Cuvântul prima minune-a Ta?

- Haosul exista deja.

- Seigneur, pourquoi le Verbe Votre tout premier choix?

- Le chaos dominait déjà…

- Şi apoi de ce omul – miez de lumină-n noapte?

- O, n-ai aflat ce-nseamnă marea singurătate…

- Pourquoi l’homme - étincelle dans la nuit sans éclat?

- Du mot « la solitude » en connais-tu le poids?

- Eram copil, o, Doamne, sub cerul Tău, înaltul.

- La fel şi-acum, doar învelişul altul.

- J’étais enfant, Seigneur, hier encore sous Vos cieux.

- Tu l’es toujours, l’habit a changé un petit peu…

- Cum de ai dat făpturii de lut un suflet pur?

- Pulberea se-nalţă mai lesne în azur.

- Pourquoi à l’homme de boue une âme tellement pure?

- La poussière se lève bien haut au ciel d’azur.

- Doamne, de-aş înţelege taina, lumina Ta!

- Să-ncepem cu-nceputul !

                                             -Aaaaaah !…

- Vous rejoindre, Seigneur, comment trouver la voie ?

- Commençons par le commençement !

                                                            - Aaaaaaah!

- E pentru-ntâia oară că stăm şi noi la sfat.

- Eu te-am chemat întruna dar tu te-ai depărtat.

- C’est pour la première fois qu’on se parle en amis.

- C’était le temps, vois-tu, on est tous deux ici...

- Ţi-am îngânat Cuvântul luând din lumină versul.

- Ai aflat pân’ la urmă care-i e vieţii sensul?

- J’ai barbouillé Ton Verbe de lumière, de silence.

- La vie qu’on te donna, en connais-tu le sens?

- Femeia, ah, femeia şi fructul interzis…

- Cu fiece cădere simţi dor de Paradis.

- La femme, la douce femme avec sa pomme ravie…

- Plus tu en rêves, plus ta faim s’agrandit.

- Ştiu de luceferi care se plâng de nemurire.

- E ademenitoare secunda de iubire.

- On dit que les étoiles ont mare d’éternité.

- Le mensonge de l’amour est souvent tellement vrai.

- Din carnea mea, o, Doamne, viaţă am ivit.

- Trufia omenească e fără de sfârşit.

- De la vie j’en ai donné aussi, juste de ma chair!

- La fierté humaine n’a pas de bornes sur terre.

- Pe drumul de Golgote plini de amar mi-s anii.

- Să nu-ndrăzneşti să-mi vii cu lamma sabacthani!

- Sur tous les Golgotha traînent mes années meurtries.

- Oserais-tu me rappeler le  cri : Eli, Eli?!

- Şi totuşi crima aceea la care-ai consimţit?...

- N-ai priceput nimic chiar, biet lut însufleţit!

- Et pourtant ce crime-là par Vous-même approuvé…

- Tu n’as rien compris, pauvre terre animée!

- Eu nu mi-aş fi dat fiul nici pentru tot pământul!

- Începi oare-a pricepe amaru-mi, necuvântul?

- Je n’aurais pas donné mon fils pour toute la terre!

- Comprendras-tu enfin mon silence, mon mystère?

- Înalţ spre Tine rugă când inima îmi plânge.

- Prea mare e furtuna-n oceanul tău de sânge.

- Je ne lève des prières que lorsque mon âme pleure.

- L’océan de ton sang est trop vaste pour le cœur.

- Pământul, ah, pământul din care sunt mă doare.

- Durerea ta preschimbă-n cânt linişti grăitoare.

- La terre que je suis me brûle incessamment.

- De ton chagrin se lève des silences couleur chant.

- Te caut fără preget din zori până-n apus.

- De nu mă afli-n tine e că altunde nu-s.

- Je Vous cherche sans cesse dès l’aube au coucher.

- C’est au fond de toi-même que tu dois me chercher.

- Mi-e rai de aur crângul, şi-i aur în livadă.

- De dragul tău spun frunzei cum trebuie să cadă.

- C’est Paradis doré le bois, d’or  le verger.

- De t’aimer tant je dis aux feuilles comment tomber.

- Pe-al meu liman de linişti vin păsări cântătoare.

- Ţi-e unduirea blândă, trestie gânditoare.

- Sur ma rive de silence viennent des oiseaux de chant.

- Ton sourire les rassure, fragile roseau pensant…

- Aştept un semn din marea-Ţi iubire, stau la pândă.

- Mii semne te-mpresoară dar, ţi-e făptura surdă?

- J’attends le moindre signe de Votre immense amour.

- Je t’en ai donné mille; ton être est-il sourd?

- Îmi face semne marea – măsură-n nemăsură.

- Crede că ştii tu drumul ce duce înspre lună.

- La mer me fait signe, elle – mesure d’infini.

- Elle espère d’atteindre par toi la lune des nuits.

- Îmi face semne vântul, etern rătăcitorul…

- Te ţine rădăcina de miere-amară – dorul.

- Le vent m’appelle au large espace sans frontières.

- Le dor te tient sur terre – racine de miel amer.

- Stejarul îmi trimite solie printr-o ghindă.

- Inelul strâmt al lumii vrea-n miez să te cuprindă.

- Par un petit gland le chêne  m’en donne de ses nouvelles.

- L’anneau bleu de la vie dans son noyau t’appelle.

- Aş vrea cu-ntreaga-mi minte să cred neabătut.

- Eu ţi-am dat suflet totuşi, făptură – chip de lut!

- Je voudrais  croire en Vous de ma raison entière.

- Je t’ai donné pourtant une âme, être de terre…

- Mi-e noaptea bântuită de corbi larg rotitori.

- Botează-te-n lumină cu fiecare zori.

- Des corbeaux dans ma nuit me hantent de leurs ailes noires.

- Le baptême en lumière se prépare dès le soir…

- Din patru anotimpuri doar iarna mi-a rămas…

- Pân’ la alba tăcere mai ai totuşi un pas...

- De mes quatre saisons il m’en reste  l’hiver.

- Jusqu’au grand blanc silence, il  reste un bout de chemin.

- Mă troieneşte timpul cu brume de argint ;

  Sunt verde încă…

                               - Iernile nu mint.

- Le temps me couvre de ses brumes, je suis

  Encore en fleur.

                           - L’hiver te le bien dit...

- Mi-e dor de primăvară, de-o dragoste fierbinte.

- S-ar cuveni ca totuşi să ai şi-un strop de minte.

- Je rêve d’un beau printemps, de l’amour – le bel âge.

- Tu aurais pu quand même devenir un peu plus sage...

- Cocorii-n zări înalţă prelungi vămi plutitoare…

- Plecarea adevărată nu-i în pământ, ci-n soare.

- Les grues dans les cieux étendent de longues rivières.

- Le vrai départ, vois-tu, c’est toujours dans le ciel.

- Doamne, de ce mi-e teamă de viaţa mea – cereasca?

- N-ai dăruit destulă iubire în aceasta.

- Seigneur, pourquoi la vie – l’éternelle -  me fait peur?

- C’est que sur terre l’amour ne fut pas ton point fort…

- În cerul Tu, Stăpâne, nu-i cânt de ciocârlii.

- Adu-mi un pumn de greieri când vii.

- Dans Votre ciel, Seigneur, pas de chants, pas de bals…

- Apporte-moi quand tu viens, une poignée de cigales.

- Mi-e umbra o iscoadă  din miezu-adânc al humii.

- Venirea ta n-aduse nici un adaos lumii?

- Mon ombre – fine mouche, m’épie à tout moment.

- Le chemin de ta vie ne fut-ce que trace de vent?

- Drumul rămas l-oi face de-acum cu paşii mici…

- Îmi pare rău, cărarea ta se opreşte aici!

- Le chemin qui me reste je le ferai à petits pas.

- Désolé, ta route sur terre s’arrête là!

Paula Romanescu (n. 20 octombrie 1942, Ţuţuleşti, Argeş): Licenţiată a Universităţii din Bucureşti, Facultatea  de Limbi Romanice şi Clasice (1967) și De L’Académie Européenne des Sciences, des Lettres et des Arts (Paris-Sorbonne – France). Paula Romanescu a fost distinsă cu Meritul Cultural în Grad de Cavaler (România). Este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Premii şi distincţii:

Premiul Europoésie (France, 1997, 1996, 1994, 1993)

Premiul Menhir de poésie (France, 1996)

Premiul Academiei Carpatica – Mari poete ale României (1998)

Premiul de Excelenţă în traducere SRH (România, 1997)

Premiul Festivalului Internaţional Eminescu de Traducere (Turnu Severin, România, 2004 și 2013)

Premiul Festivalului Internaţional “Lucian Blaga” pentru traducere (Sebeş-Alba, România, 1996, 1998, 2004)

Premiul pentru Poezie “Steaua Nordului” & Medalia de Argint (Botoşani, 2016)

Premiul pentru Traducere al Revistei “Cafeneaua Literară” (Piteşti, 2016)

Colaborări în presă:

Interférences (Revista LCCSRF), Magie Rouge; Jef (Revista Fundaţiei „J. Brel”, Belgia); Terpsichore, Les Nouvelles de Roumanie (Franţa); Lumina Lină (SUA), Observatorul (Toronto), Vatra Noastrǎ Românească, Revista Română de Drept Umanitar, Viaţa Medicală, Pasărea Măiastră, Caietele Columna, Gând Românesc, Apollo, Acasă, Poesis, Steaua, Pietrele Doamnei, Curtea de la Argeş, Literatorul, Bucureştiul literar şi artistic, Paşii Profetului, Pro Saeculum, Litere, Rovine, Destine Literare, Lamura, Acasǎ, Dacoromânia, Cronica de la Biia, Apollo, etc. (România).

Prezentată în antologii, istorii literare, dicţionare:

Lucian Blaga, Poèmes choisis / Poeme alese (editura Grai și suflet – Cultura națională, București, 1998)

Mihai Eminescu, Poèmes choisis / Poeme alese (editura Grai și suflet – Cultura națională, București, 1998)

Poezia pădurii (editura Orion, 1999)

Cinegetica (editura Orion, 2003)

Peste nemărginirea timpului (Editura Litera • David, Chişinău, vol. IX, 2000)

O istorie a literaturii române (Ion Rotaru, editura Niculescu, vol. V, 2000)

Poeţi români, 10 ani de Haïku (antologie aniversară, editura Haiku, 2000)

O Antologie a femeilor poete din România (editura Muzeul Literaturii Române, 2000)

O istorie a literaturii române (Ion Rotaru, editura Tempus, 2000 și 2009)

Poètes, vos papiers! - Anthologie de poésie roumaine contemp. (editura TipoMoldova, Iaşi, 2015)

Un Dicţionar al Scriitorilor Români Contemporani (Ioan Holban, editura TipoMoldova, Iaşi, 2016)

Volume originale:

Avril de ma jeunesse en fleur (editura Semco, Dijon, France, 1993)

Hypocrite poète, mon semblable, mon frère (editura Helicon, Timișoara, 1995)

Sens (bilingv român-francez, grafică Adina Romanescu, editura Alcor, Bucureşti, 1997)

N’insistez plus (editura Helicon, Timișoara, 1997)

Haïga (bilingv român-francez, editura Alcor, Bucureşti, 1998)

Chant à la francophonie (casetă audio, voce Liana Lungu, 12 cântece în limba franceză pe versuri de Eminescu, Blaga, M.R.P., P. Romanescu,  editura Alcor, Bucureşti, 1998)

Dialog / Dialogue (bilingv român-francez, editura Alcor, Bucureşti, 1998, 2006)

Cugetări / Pensées (catrene, bilingv român-francez, editura Alcor, Bucureşti, 2001)

Însorit regat / Ensoleillé empire (bilingv român-francez, editura Signata, 2004) 

Dar noi, iubire, noi? / Mais nous, mon âme, nous? (editura Semne, 2007)

101 Poeme (editura Biodova, 2011)

Ecoul Umbrelor / L’écho des ombres (editura Dorotea, 2011)

Zăvor de iarbă / Verrou d’herbe (I-II, editura Betta, Bucureşti, 2012)

Poeme (colectia Opera omnia, editura TipoMoldova, Iaşi, 2013)

Întâmplarea ca o viaţă de om (eseu contemporan, editura TipoMoldova, Iaşi, 2014)

Et si l’amour avait raison?... (poèmes, editura TipoMoldova, Iaşi, 2016)

Mai multe versuri semnate Paula Romanescu aici: Iarna (în haiku şi tanka)

Citește aici: Scrisori în iarnă, Totu-i înscris, Sensuri / Sens, Închinare la Luceafăr și Dialog / Dialogue

Copyright © 2018 Paula Romanescu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.