LAVINIA ELENA NICULICEA
Amân mereu începutul
timpul îmi amână primăvara până
voi învăţa să fac echitaţie
cu visul.
În plânsul iernii
aud herghelii de lotuşi
ascund sub copite
un gram de fericire.
Aştept cuvintele să dea
ora exactă în iubire.
Nu le strivesc veşnicia, accept
să-mi bată în piept
tainele lumii...
Mamă, viața mă naște
de mai multe ori,
în lipsa ta.
Clipa mă-nvață
a muri și a învia.
Trecutul mă ia de mână,
mă trece pragul școlii.
La ora de dor
mă conjug
cu visul
și buchisesc până târziu
literele universului
scrise în mine.
Aș vrea să monopolizez timpul,
să revendic toate amintirile
cu tine.
Viitorul să te păstreze
în brațe!...
Hai, vino la fereastra cerului
și fă-mi semn cu câteva raze,
să pot inventa noi duminici,
cu toții strânși în jurul zâmbetului tău,
la o cafea
sau la un ceai verde aburind a vară.
Te voi iubi
prin poeme
În noaptea asta te voi iubi prin poeme.
Cu lacrima furată din privire
voi scrie pe coapsa nopţii:
– Am să te doresc până la început de vers,
până la sfârşit de carte,
unde sufletul (re)apare,
curcubeu ţesut de ploaie,
în depărtarea unui vis!
Să umplem nemărginirea cu zmeie,
zbor din mii de culori,
în dansul norilor,
până va exclama Cerul…
În noaptea asta te voi iubi prin poeme,
cu silabe rostite de îngeri,
încât cerul va dori să fie pământ,
călcat de umbra noastră.
Voi pune virgulă acestei iubiri,
lăsând dorul să continue
c-un semn de întrebare:
– Îţi ţin de urât cuvintele
în lumea fără mine?
Atingerea lor e eşarfa gândului
şi liniştea – cocor stropit de furtuni?
Te voi lăsa să-mi răspunzi
cu o strângere în braţe,
în inimă, în vise…
Dă înapoi ceasul,
care tace,
să aud cum spune:
– Am să te iubesc,
până se vor umple bibliotecile
cu povestea noastră.
Înger
alb
Vreau să te am, vreau să îţi fiu
înger alb ce ţine-n braţe cerul,
graiul iubirii să îl scriu
cu slove descifrând misterul.
Vreau să te caut, să îţi dau
nisipul din clepsidra vie
a nopţilor, ce ne-alintau,
cu a lor tandră poezie.
Vreau să te aflu, să îmi fii
soarele, ce-mi zvântă lacrima.
Îmbrăţişaţi de linişti sidefii,
ne vom cunoaşte inima…
Vreau să te am, vreau să-ţi fiu
lumină-n lumea întunecată,
s-aducem iubirii un viu sacrificiu –
tu cer adânc, eu aripă-nsângerată.
Lavinia Elena Niculicea (n. 16 mai 1979, în orașul Băbeni, Vâlcea): A absolvit
Liceul “George Țărnea” și Facultatea de Limba şi Literatura Română,
specializarea română-engleză. De profesie jurnalist. Colaborează la revistele Literatura
de azi, Sfera Eonică, Logos și Agape, Taifas literar, Contraste Culturale,
Confluenţe Literare, eCreator, Rădăcinile Iubirii. Este membră a Uniunii
Scriitorilor Europeni din Moldova (din ianuarie 2017).
Premii:
Trofeul - la Concursului Internațional de Creație “Trofeul Univers Românesc XXL”, 2017.
Apariții în antologii:
Parfumul clipei – Armonii poetice (editura Scriitorilor, Brăila, 2016)
Parfumul clipei - Melancolii de toamnă-n cântec și poezie (editura Scriitorilor, Brăila, 2017)
Antologie Poetică Vâlceană (editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2017)
Cărţi publicate:
Ploaie de gânduri (Bucureşti, 2012)
Florile cerului (editura Topoexim, Bucureşti, 2014)
Dansând cu cerul (editura Genius, Bucureşti, 2016)
Radiografia
Visului (editura Anamarol, București, 2018)
Poet cu normă întreagă (editura Betta, 2019)
Poet cu normă întreagă (editura Betta, 2019)
Copyright © 2018 Lavinia Elena
Niculicea
Utilizarea integrală sau parţială a
articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment