DENISA POPESCU - FACĂ-SE VOIA TA (57 de formule ale acceptării)

   

    Denisa Popescu – Facă-se Voia Ta. 57 de formule ale acceptării (poeme în proză, Editura Art Creativ, 2024): Cu Denisa Popescu se probează ideea că un scriitor parcurge de-a lungul vieții mai multe vârste poetice, în care creația sa poate să își schimbe forma, temele și viziunea. Începând cu o poezie relativ tradiționalistă, desăvârșită formal, continuând ani buni cu o poezie în vers liber oarecum abstactizantă, Denisa practică acum o altă tipologie poetică, definită de versul în proză și de o substanță poetică umanizată, țesută din imagini stranii, care slujesc un fond afectiv descensional, compus din secvențe uneori dramatice, din imagini ale înstrăinării și singurătății, din împliniri și neîmpliniri, din legături umane fracturate-n tărâmul realității și desăvârșite în vis. În mare, scena poetică este dominată de un eu veșnic frământat, zbuciumat, poate anxios, visător și reflexiv, mulțumit și nemulțumit de propria lume, care ferește textul de artificiu și imaginația vidă. Altfel spus, în el bate o inimă. Deznodământul acestor traume, căutări și problematizări poate fi dat de invocația din titlul cărții – Facă-se Voia Ta (!) –, care într-unul dintre versuri ne descoperă o ființă restaurată: „Facă-se Voia Ta, Doamne în care mă pot întoarce să fiu!” (s.m.). (notă pe coperta a IV-a volumului semnată de scriitorul Virgil Diaconu)



    Mi-e frică, Doamne, de Umbra mea. Să m-apropii mi-e frică, să-i ating lacrima, să fiu ea și să fiu amândouă, subțire, și pace, și rouă.
    Mi-e frică, Doamne, de Umbra mea. N-o pot privi drept. Cine sunt mă doare în piept. Mă întreb dacă și ea mă simte sau ne întâlnim acum, pentru că ne-am făcut niște jurăminte?
    Mi-e frică, Doamne, de Umbra mea. Ar putea să se teamă ca mine și ea? În fond, niciodată nu m-a îmbrățișat. Niciodată nu mi-a fost soră sau mamă. Răsuflarea ei nu m-a căutat.
    Mi-e frică, Doamne, de Umbra mea. De felul cum tace și-așteaptă, de cine-o va mângâia, de ce e dincolo de zidul de nenumit.
    Ar fi fost altfel dacă ne-am fi iubit?


    M-am întors pe marginea prăpastiei. De data asta, nu mai cad. De data asta, zbor. Pieptul, ochii, nările țipă sfâșietor.
    De data asta, mă întorc acasă, nu mai sunt nevoiaș călător. Inima mea, Împărăteasă, mi-a iertat toate viețile în care-am murit prea ușor.


    Unde să te mai întorci, când sub tălpile tale cenușa e totuna cu umbra și nicio pasăre nu mai tresare? Nu te mai recunoaște nimeni, nici tu nu te mai recunoști, tu, cel lăsat în urmă, să păzească armoniile și privighetorile. Amintirile sunt jurubițe de simțuri, din care se hrănesc acum, pe gardul memoriei, ciorile. Unde să te așezi? Nu mai ai nici măcar ce-ai trăit. E ca și cum, fără să te fi născut, ai murit.


 
          
        Să ne întoarcem în inima noastră cât mai curând. S-o facă fiecare după puterile sale. Care cu șoapta, care cu ochii, cine se simte în fire, cu fapta.
    Să ne întoarcem ca porumbeii, smeriți și degrabă. Să ne întoarcem cât încă în noi un înger se roagă.


    Când, la miezul nopții, Cenușăreasa își pierde pantoful și alege să dispară, ea alege, de fapt, să nu mai fie. Nu există niciun prinț care s-o poată salva. Niciodată prințul n-a existat. Cenușăreasa  a fost mereu propria ei colivie.


    Păsările mi-au dat drumul să zbor. Cât mai departe de ele și de cerul fremătător. Cred că e bine așa. Și voi începe prin a uita. Mă voi uita mai întâi pe mine, apoi pe   cei care m-au iubit. Să zbor cât mai departe înseamnă că am renăscut, nu că am murit.


    Inima mea pământeană a devenit foarte grea. Caută un trup în care-ar putea încăpea. Mintea mea pământeană se leagănă de la răsărit la apus. Mi-e frică să nu se împrăștie cât e încă prea sus. Ochii mei pământeni văd cum se doare. În ei se petrece totul, de la nașterea mică la nașterea mare. Gura mea pământeană tace de parcă ar auzi.
     Mă voi mai recunoaște când nu voi mai fi?



Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Denisa Popescu
Citește aici poezii din volumul: Îngerul meu antiglonț

Copyright © 2025 Denisa Popescu
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

---