ROBERT ȘERBAN - ÎNVEDERATUL

 

Robert Șerban - Învederatul (poeme alese 1994 - 2022, editura Cartier, Chișinău, 2022): Robert Șerban, poet revendicat de generația milenaristă a liricii autohtone, deși, mai degrabă, produs al anilor ’90, își dovedește pe deplin maturitatea, adăugând cu fiecare volum publicat substanță și emoție într-o paradigmă poetică tot mai concentrată și mai verosimilă. Poemul și poetul – mărci înregistrate Robert Șerban – compun o ecuație lirică în echilibru stabil, cu variabile și invariabile șarmante, vitale, spectaculos și suav revigorante, articulând, pare-se, o poveste fără sfârșit. (Ioana Cistelecan)

Ascunzătoarea

când eram copil
ascundeam în pământ
lucruri dragi
întâi le puneam în cutiile goale
de la crema de ghete
în pungi de plastic
în borcănele pentru iaurt
în cutii de chibrituri
și apoi
cu o lopățică mică
rusească
săpam într-un loc din grădină
și le pitulam acolo
așa cum aflasem că se face când ai comori

seara
înainte de culcare
ieșeam în pijamale
și mă uitam prin gard
să văd dacă deasupra ascunzătorii mele
joacă flăcările

a doua zi îmi dezgropam comoara
o curățam cu spirt și o dădeam cu parfum
așezam piesele ei pe un covoraș
și le păzeam până seara
înarmat cu suliță arc săgeți
și două pistoale de cowboy
când apunea soarele
mă puneam din nou pe treabă
cu lopățica

azi noapte
am ieșit în curte și m-am uitat prin gard
la locul ascunzătorii
până când
au început să joace
lacrimile-n ochi


Proba de curaj

Silvana a plecat chitită
și s-a întors nu cu o bucată de cruce
ci cu una întreagă

era veche și ușoară
lemnul i se uscase
scrisul dispăruse de pe ea
n-avea nume și de asta a luat-o
a cărat-o de la cimitir până la terenul de fotbal
sub braț
mi-a fost rușine să vin cu ea în spate
păi de cine să-ți fie
numai noi suntem noaptea treji în sat
noi și cu moroii
a zis Nelu
și dinții lipsă i s-au văzut când și-a aprins țigara

unul mai mare
a vrut să-i dăm foc
dar ne era frică și n-am auzit
atunci Nelu a hotărât s-o ascundem bine
dar frații Dănilă s-au jurat
că au văzut cruci mergând pe deal
așa că am îngropat-o
nu prea adânc
dar suficient ca să-și găsească liniștea
și noi
pe-a noastră

apoi
s-a decis ca nimeni
să nu-și mai arate curajul noaptea
prin cimitir
pe mine oricum nu m-ar fi trimis acolo
eu trăiam la oraș
și asta le era suficient

 

Preparative de călătorie

Dumnezeu șerpuiește în jurul meu
de fiecare dată când mă pregătesc
să plec de-acasă și-mi fac bagajul

după ce-mi aleg geamantanul și îl deschid
ca să-mi pun lucrurile
pare că se culcușește-n el
zâmbesc
cum făcea tata când eu
copil de 3-4 ani
mă strecuram în gentoiul cu care mergea la București
cu speranța că poate n-o să mă vadă
o să-nchidă fermoarul
și-o să mă ia cu el

îl bănuiesc pe Dumnezeu prin sertarele mele cu ciorapi
amuzat că încă le cercetez călcâiele
nu cumva să fie albite ori
găurite

pun întotdeauna în plus două perechi
față de zilele cât stau plecat
și nădăjduiesc că asta îl face
să mă considere un om prevăzător
care n-a trecut degeaba prin viață
dacă știe că intimitatea trebuie securizată și astfel
dar și cu cămăși gri sau albastre
poate negre
nepretențioase
ce suportă cu ușurință orice vecinătate

îl aud mai apoi pe Dumnezeu în baie
temător nu că aș uita ceva important
pentru nesesér
ci că o să aleg pripit parfumul
că o să risc cu Herrera sau
mai grav
cu Versace
ori că o să fiu comod și-o să iau
unisexul de la Paco
mulțumit că e-n butelcă de metal și sigur nu se sparge
că o să forțez nemotivat
spre Muglerul primit în dar de Sfântu Dumitru
îl aud
așa că mă joc puțin
și extrag din dulăpiorul oglinzii
legendarul Mont Blanc
și Miyake cel dulceag
dar stăruitor ca fluturele ce se izbește de bec
îl privesc și pe unul și pe celălalt
le adulmec puțin
ca și când n-aș ști ce s-aleg
și aștept clătinând din cap câteva clipe
cât să simt cum gresia de sub tălpi
se umezește
atunci le pun la locul lor pe amândouă
și iau din sertarul lateral
sticluța de Boss
o scutur o clipă
mă prefac că mă răzgândesc
apoi
de parcă aș conduce un vehicul imaginar
fac un luping strâns
vin în picaj
o strecor între pasta de dinți și punguța cu medicamente
trag fermoarul
și imediat aud cum Dumnezeu șerpuiește pe lângă mine
și iese mulțumit


Furnicătură

bătrânețea
un greiere alb
și
în sfârșit
leneș

Volumul pe libris.ro: Învederatul
Citește mai multe poezii aici: Robert Șerban

Copyright © 2023 Robert Șerban
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.