ROBERT ȘERBAN

 

Forma singurătății

un nor
nu e decât un nor
chiar dacă
uneori
se arată în chip de fiară
de explozie atomică
de bătrân zbârlit și furios
de cireadă hăituită
de cavaler cu sabia ridicată

chiar dacă aruncă fulgere
bucăți de gheață cât oul
și pare că fierbe înnebunit
un nor
nu e decât o formă a singurătății
care
uneori
îți dă puțin de lucru

 

Anonimat

treci prin viață
ca prin monetăria unei țări
lipsite de eroi

niciun chip
pe niciun ban
nicio față
pe nicio față

 

Ce-ar mai conta

tragi cu ochiul la mine
să vezi cum mi se duce frumusețea
îmi spui
în timp ce te demachiezi
iar pe mine mă înmoaie brusc
o tristețe de moarte

mă așez încetișor și pământiu
pe un taburet

tu nu bagi de seamă
atentă fiind să te cercetezi meticulos
ca un vameș ce una vede și alta știe

o dischetă albă
îmbibată în lăptișor
strânge de pe frunte de pe obraji
de jur împrejurul ochilor
și chiar de pe gât
un fel de polen

te privești atentă în oglindă
să nu-ți scape ceva
de parcă ar mai conta ceva
când frumusețe nu e

Garderoba bunicului

după ce bunicul s-a dus
cam la o lună
i-am împărțit hainele

tata a primit paltonul
mie au vrut să-mi dea căciula de astrahan
dar arătam ca fiul lui Scorilo cu ea
așa că i-am dăruit-o tatei
în schimb
am luat haina din piele de capră mongoleză
lungă
aproape de pământ
perfectă
am și îmbrăcat-o de câteva ori
însă eram caraghios
n-aveam decât 14 ani
și semănam cu Burdujel sau cu Lăscărică
am pus-o în șifonier
ca să mai cresc
până m-am făcut mare
a mai luat-o tata la ocazii speciale și s-a ros

nici costumele
nu mi-au picat bine
deși arătau trăsnet
bunicul cumpăra stofe de la București
și își făcea la comandă
se respecta
iar de purtat nu le purta decât la ocazii
la nunți la Sovata și la înmormântări

unchiul Ovidiu
fiul bunicului
n-a luat nimic
era bogat și solid
nu l-ar fi încăput nici măcar mănușile
dar se uita la noi
cum încercam una alta
ne spunea care cu ce merge
cum se asortează cravatele
ce ar mai trebui strâmtat scurtat
apoi
când am fost gata
s-a ridicat de pe scaun
m-a luat pe după umăr și mi-a zis cumva
să n-audă tata
nu fi trist
omul trece
hainele-i rămân

 

Şut-speranţă

mergi pe stradă
încrâncenat
ca un mutilat de război fără decorație
scrâșnind din măsele
ca să pui frână furiei

treci pe roșu în claxoanele și înjurăturile șoferilor
întorci capul și îi execuți din mers pe primii doi
apoi o înjunghii pe cucoana ce îți amintește
de pe trotuar
că ești nebun
inconștient
nenorocit

mergi mai departe
cu lumea pe urmele tale
călcând peste lumea ce se-ntinde curvește-nainte

o minge albastră
te-așteaptă în drum
iar tu îi tragi una cu piciorul
ca să nu-i dezamăgești pe copiii ascunși după gard
ce și-au pus toată speranța în pietrele
cu care au burdușit-o

 

O posesiune periculoasă

scriitorii poartă cu ei
carnețele caiete agende
au prin buzunarele de la pantaloni
cocoloașe de hârtie scrisă
în cele de la cămăși
coli împăturite și răsîmpăturite
în buzunarele de la haine
au petece de șervețele și colțuri rupte în grabă
pe care sunt mâzgălite
tot felul de înscrisuri ciudate

scriitorii au tot timpul hârtie asupra lor
și nici unuia nu-i pasă
că hârtia se aprinde ușor
și arde repede

(poezii din volumul Tehnici de camuflaj, editura Tracus Arte, București, 2018)

 

Robert Șerban (n. 4 octombrie 1970, Drobeta Turnu Severin): Scriitor, jurnalist și om de televiziune. Licențiat al Facultăţii de Arte și Design și al Facultății de Construcții, ambele din Timișoara, unde trăiește. Redactor al revistei Orizont, publicist-comentator al revistei Banatul Azi, realizator și moderator al emisiunii culturale Piper pe limbă (TVR Timișoara și TVR 3). Poemele i-au au fost traduse în mai multe limbi (germană, sârbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiș, maghiară, norvegiană, suedeză, arabă, ucrainiană etc.) și au apărut în numeroase antologii și publicații literare din România și din străinătate. A primit rezidențe literare în Austria (Krems și Viena) și Elveția (Thusis și Wintertur). Este președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara și membru al Uniunii Scriitorilor din România. Președinția României i-a acordat Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler.

Premii pentru poezie:

Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România (1994)
Premiul revistei Poesis (2003)
Premiul revistei Observator cultural (2006)
Premiul filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2006)
Premiul revistei Luceafărul de dimineață (2010)
Premiul revistei Orizont (2015)
Premiul revistei Ateneu (2015)
Premiul pentru poezie al Filialei Timișoara a U.S.R. (2015)
Premiul Radio România Cultural pentru poezie (2015)
Premiul agenţiadecarte.ro (2019) etc.

Volume publicate în România:

Firește că exagerez (1994)
Odyssex (1996)
Pe urmele marelui fluviu/Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor; 2002)
Timișoara în trei prieteni (coautor; 2003)
Cinema la mine acasă (2006)
O căruță încărcată cu nimic/Einkarrenbeladen mit nichts (coator; 2008) Moartea parafină (2010; ediții în limba franceză La mort parafinne, Vinea Editions, 2015, 2019)
Puțin sub linie (2015)
Ascuns în transparență (2017)
Tehnici de camuflaj (2018)
Poemul curcubeu (2021)
Ce rămâne din viață/ what's left of life (2022)
Învederatul (poezii alese, editura cartier, Chișinău, 2022)
 

Volume publicate în străinătate:

Биоскоп у мојојкуђи/ Cinema la mine-acasă (volum bilingv, traducere de Liubița Raichici, Meridijani, Smederevo, Serbia; 2010)
Heimkino, bei mir (Pop Verlag, Germania, 2009)
Illatos koporso (L`Harmattan, Ungaria, 2012)
Feintod (Pop Verlag, Germania, 2018)
Nah an der Gürtellinie (Pop Verlag, Germania, 2018)
Ein plötzlicher löster Glücksritter (Pop Verlag, Germania, 2018)
Azbest (editura Agora, traducere de Slavomir Gvozdenovici, 2019)


Copyright © 2022 Robert Șerban
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.