CARMEN SECERE - VIAȚA PE GHEAȚĂ / CARMEN CONTRA CARMEN /

 

Uniunea Scriitorilor din România

Carmen Secere - viața pe gheață /carmen contra carmen / (editura Vinea, 2020): Carmen Secere scrie confesiv și e familiarizată cu tema morții, ca resursă personală și nicidecum reflectată, multă vreme a trăit într-o lume fără ecou, unde nimeni nu a auzit zbuciumul ce anunță nașterea unei inimi, cântecul ei, fracturile ei, fricile urmate de cicatrici (...) (Angela Furtună)

 

glorios de singură

mă împiedic
de praguri

ca un orb care și-a pierdut bastonul
îmi caut ceasul

nu mă rătăcesc
ajung la zid

când vreau să se termine
trântesc ușile
/stau separat/

într-o halucinație stângace
merg fără mâini
pe bicicletă

glorios de singură 

 

brusc

colecția de cimbru
a început să se scuture

prin fereastra deschisă
pătrunde miros de plante
medicinale

fac terapie
prin versuri

brusc mă trezește
o cursă de șoareci

îmi pun un tricou alb
să par optimistă

 

luuuuunngi

sunt obsedată să-mi ard manuscrisele
într-o piață publică

mă apropii de un punct fix
subliniez diferența dintre etică
și morală

nu-mi justific alegerile
inventez povești
fac lumea mai largă

știu cum trebuie să fie
picioarele unei femei
luuuuunngi

cât să ajungă
până la pământ

viața pe gheață /carmen contra carmen (editura Vinea, 2020)

suferința e animalul din colț

fumez
/și parcă renunțasem/

sub fotoliu prăpastia
suferința e animalul din colț

viața ne-o ia mereu înainte
pe tabla de șah caii nechează

pendulez prin singurătatea
care-ți poartă numele

fixez zidurile-n bolduri
le îmbrac în ghirlande

inventez o nuntă de hârtie
te strig

un ghimpe s-a prins
în perdea

 

capcană

fiecare e închis într-un secret
fiecare are un iad personal

printr-o lunetă potrivesc distanțele
/așa sunt mai aproape
de celălalt/

încercare inutilă
o prelungire toxică a delirului
/mă chinui să ies/

când trăiam printre oameni
mi-am prins piciorul din greșeală
într-o capcană pentru animale

durerea mă sfâșiase
totul era un țipăt

am cerut ajutor cu mâinile întinse
și am primit o amărâtă
de șurubelniță

 

șiragul de perle

am încetat să mai fiu
perfectă

în ape sărate
cresc stridii

integrez voluntar
prejudecățile

neînțelesul descuie cătușe
frica devine putere
slăbiciunile sunt oportunități

vorbesc tare despre iubire
și nu înțeleg de ce toată lumea
se holbează la șiragul meu
de perle


Citește mai multe versuri și profilul scriitoarei aici: Carmen Secere
Citește aici poezii din volumul: aproape fericiți

Copyright © 2022 Carmen Secere
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

 


Un produs Blogger.