CARMEN SECERE - APROAPE FERICIȚI


Uniunea Scriitorilor din România
 
Carmen Secere - aproape fericiți: Carmen Secere,  membru activ al Cenaclului 9, al Cenaclului Lira 21 şi al Cenaclului Glykon, ne propune volumul ei de debut: ”aproape fericiți”.

Poemele lui Carmen Secere au un numitor comun aproape tactil, inseparabil stărilor create de aceasta, acea senzație de liniște și lumină, de copilărie și inefabil, de bunătate, în pofida cuvântului care uneori răzbate din poeme întunecos, răbufnitor sau neliniștitor, cortina cade întotdeauna întru frumos și binecuvântare. Sufletul omenesc împrumută armonia sufletului universului, armonic dar și enigmatic în același timp, vizionând circular temele fundamentale, turbionar, lăsând cititorului iluzia cunoașterii și a revelației, asta face Carmen în poezia sa. Carmen Secere trăiește împărțindu-se între fascinația existenței, a copilăriei și atracția pentru starea fundamental umană, iubirea, dragostea profundă, unică, intangibilă de altfel, dăruirea sa în vers mascând de fapt starea de imponderabilitate fizică reală, entropia senzațiilor cotidiene (…).

Lectura versurilor poetei Carmen Secere din acest volum mi-a întărit convingerea că arta de a fi femeie, senzualitatea ascunsă cu dibăcie după cuvinte uneori abrupte, parfumul nedisimulat al iubirilor dincolo de verticalitatea iluziilor, rafinamentul imaginilor chiar cu deznodământ obsesiv, este arta de a putea face să vibreze orice suflet, indiferent de gen și recunoașterea indubitabilă a feței Zeiței. Conștiința armoniei interioare este o acută dezgolire de poezie întru poezie. Este vorba despre un act de opțiune textualistă îndârjită (Veronica Popa), probabil aceasta fiind unica modalitate de exorcizare a fricii de poemul feminist.

Și pentru că această carte a trebuit să primească un nume, a fost denumită ”aproape fericiți” până dincolo de Zidire, în drumul spre Poezie!” (extras din prefața volumului ”aproape fericiți” semnată de poetul Eugen Pohonțu)


***

Vezi mamă mi-ai citit prea multe povești
locuiesc într-un clopot de sticlă iar în afara lui
oameni cu tălpi murdare merg înapoi
fără să numere întoarcerile

uneori îmi doresc şi eu măcar o singură sărbătoare
dar m-ai crescut în grija duminicilor celuilalt
unde sunt închise toate bisericile

și nicio înviere nu-mi e permisă


***

Noaptea liniștea se întoarce în oraș
singurătatea umblă desculță
să nu trezească visele abandonate la colțuri
indiferența a devenit cumva un doliu permanent

închid ochii cu iluzii frumos colorate
nu se mai vede niciun suflet
cine știe poate mâine

în sanatoriul berghof pacienții vorbesc
despre timpul probabil

afară nu mai e nimic de trăit

Cenaclul literar Glykon

***

Dacă nu-ți răspund
nu înseamnă că m-am pierdut
în ape de băut

sunt doar nisip aruncat
în ochiul deșertului

rostește-mi numele de trei ori
în tâmpla unui elefant alb

și iată-mă

adică iartă-mă 


***

Alarma ceasului răgușit mă trezește
în dimensiunea altei dimineți

mereu mi s-a părut târziu
în stații oamenii își dau coate
răscolind prin singurătățile altor oameni
bătrânul de pe bancă
desface nodul unei batiste
să mângâie o amintire
altcineva povestește despre dragoste
și alte nimicuri

noaptea trecută a fost lună plină
și-atât


***

De nu mi-ar fi atâta dor de tine
aș mai scrie mărunt
despre marginea însingurată a patului

despre străzile pustiite de vindecare
despre simpla deschidere a ferestrei

de nu mi-ar fi atâta dor de tine


Citește aici mai multe versuri și profilul autoarei: Carmen Secere
Cite;te aici poezii din volumul: viața pe gheață /carmen contra carmen /

Copyright © 2018 Carmen Secere
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Un produs Blogger.