EMA DĂNILĂ - GRAVURI PE EMOȚIILE VOASTRE

Scriu 

Am învățat să scriu
cu sânge
când corpul rămas fără altă funcție
a învățat să curgă

Literele mele nu sunt negre,
sunt puls,
sunt presiune…
Sunt o sepie prinsă 
care nu mai are apă
doar pagini

Storc durerea
până devine lizibilă,
până țipătul capătă margini drepte
și încape între două rânduri

Nu risipesc
nici spasmele
nici tremurul de la 3 dimineața
când sângele știe mai multe
decât mintea…
Zgârieturile fine sunt pentru cei intacți
eu scriu cu tot
cu migrena care bate ca un clopot crăpat
cu iubirea care nu vindecă
cu ura care ține de cald

pic. pic
Încă un pic..
Pagina se obișnuiește
eu nu

Ritual pentru conversații

Îmi mușc limba
până când alfabetul sângerează. 
Cuvintele au gust de metal,
monedă veche ruginită
ca adevărul 
o tranzacție eșuată…

Aș vrea să știu să vorbesc,
nu pentru tine
pentru mine…

Să-mi traduc liniștea
într-o limbă pe care s-o pot înțelege.
Dar eu, nu pot,
sunt propriul mesaj vocal șters înainte de a fi ascultat.

Arunc conversația noastră în tarot,
întorc cărțile 
niște răni laminate:
Împăratul
Bâte
Cupe

O inimă cu notificările activate.

„Ce se întâmplă?”
întreb aerul,
care mă lasă pe seen.

Oglinda
doar o întârziere de semnal.
Chipul meu se încarcă greu,
pixelat,
ca o identitate furată.
Nu mă recunosc
probabil pentru că nu mă reflect,
ci mă proiectez
în iluzii care nu mă mai țin.

Lilith

Sunt partea din lumea
care refuză să explice
de ce există an bisect
Cineva a calculat
că trebuie să mai fie o zi
din când în când
ca să nu rămânem în urmă

Eu nu rămân în urmă.

Nu există ceva
Nu există cineva
care să-mi poată opri
INSTINCTUL PRIMAR

Prima greșeală a lumii
și după ea
o listă
- mult prea lungă
de greșeli
cu numele meu

Fetele cuminți nu vorbesc
ascultă.
- învață mental
cum se ține gura închisă
fără să pară că suferă

Fetele cuminți nu citesc.
-cititul distrage
de la realitate

Realitatea
este să știi
să taci.

Virus

Pregătesc oamenii
pentru momentul
în care voi fi doar un nume
un scris urât
(pe care îl vei descifra
din când în când
fără să mai știi
de ce)

Liniștea voastră
va fi liniștea
de care eu
nu am avut parte.

Pregătirea
e partea cea mai grea
Inevitabilul
nu vine niciodată
singur
- aduce regrete
lucruri nespuse
și felul în care
îți amintești greșit
o persoană
după ce nu o mai poți 
contrazice 

Rămân
o urmă atât de adâncă
încât nu mai pare urmă
O gravură
pe emoțiile voastre

Ceva ce veți pierde
în amintiri
va rămâne
pe suflet

Un virus
nu distruge.
Doar încetinește
felul în care
înveți să trăiești
fără mine.

Scenariu

Îmi sparg capul
să îmi puteți vedea
toate gândurile

Am stat atât împreună
- am învățat
să ne autodistrugem
frumos
și civilizat
în normele societății.

Mi-aș zgâria în piele
datele importante

PENTRU TINE

scrie
rescrie
până când sângele
îți face loc

Nu mă iubi
distruge-mă
corect.

piesă cu piesă
află cum poți
să mă dezmembrezi

Sunt o artă abstractă
care așteaptă
întrebarea:
„asta ce vrea să fie?”

Mi-am exersat atât de mult
zâmbetul în oglindă
încât am devenit perfectă.

Un ciob
mi-a rămas pe retină.

Acum mă uit la mine
cum joc.
replică.
pauză.
zâmbet.

Să nu uit
unde trebuie să tac

Respect scenariul
din capul meu?
sau doar
mi-e frică.

Mai multe poezii și profilul autoarei aici: Ema Dănilă

Copyright © 2026 Ema Dănilă 
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.