IULIANA PAȘCA - DUALITATE

 

Dualitate

Afară – o lume cu bube
și riduri în jurul ochilor de lumină
ca străzi pustii între inimă și soare
pe care picură lacrima singurătății;
oameni inerți ca lumânări de oase
în așteptarea ultimei licăriri.

Înăuntru – o altă lume (sau aceeași?)
cu visuri surpate
în pietrele arterelor,
simțiri interzise,
oameni care merg
spre marginea ființei
cu sufletele în palme
– flori înghețate
peste dorurile din morminte.

Gândurile de ne-cuvântat
trăiesc în această lume interioară
fundamentală,
iar existența lor
creează o sirenă infernală
ce iese dintre
picioarele tăiate ale Adevărului.

Protest perpetuu

Jos trendul!
Până și sintagma „la modă” e depășită
aparență a aparenței și
mască a măștii.

Nu vreau să-mi forțez mâna să scrie
ceea ce sufletul nu simte.
Să plângă în stihuri
hoitul împuțit și păpușa înfumurată
(de la vreo țigară
cu fumuri de efect iluzoriu).

Prefer să-mi port blugii până se rup
singuri și siguri
de colbul mirajelor,
iar masca
să-mi fie doar
oglindă.

În mijlocul meu

Dansez în jurul soarelui
noaptea întreagă.
Străpung porțile infernului
cu picioare de raze și
strecor cerurile în adâncuri,
să umplu golul neființei.

Tu știi cât de apăsător e neantul?

Zorii nu-mi aparțin;
sunt nimicul din jur,
vidul din întuneric,
iar lumina aceasta
e o reflecție vremelnică
a focului ce arde sub picioarele mele.

Tu știi cât de insuportabilă e cunoașterea?

Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Iuliana Pașca
Citește aici: Iuliana Pașca - Reflectările unei molecule și Iuliana Pașca - Noi sensuri

Blog: Iuliana Pașca

 

Copyright © 2021 Iuliana Pașca
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.