IULIANA PAȘCA - SINGURĂ ÎN MIJLOCUL OAMENILOR

Iuliana Pașca, poeme, ParnasXXI 

Facere

M-am născut
pe mine însămi 
aici, pe hârtie,
un pleosc – 
o pată întinsă pe foaia albă
ca o floare roșie 
pusă la uscat 
într-o carte veche

eu nu mai sunt,
doar semințele florii 
risipite prin toate foile.


Identitate

Singură 
în mijlocul oamenilor
grăbiți, nervoși, îngâmfați

își întind gâturile urâte
și se-nalță în fața celorlalți
fiecare cu ce n-are.

printre noduri de carne,
caut ieșirea,
am pierdut esența,
iar acești zombi cu ego
se uită cu dispreț.

 

Iuliana Pașca, poezii, ParnasXXI

Aglomerație

ciment căldură claxon
să ajungi să termini
robotic
nu mai știi
nu mai ești
doar faci
homo faber


Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Iuliana Pașca
Citește aici: Dualitate, Reflectările unei molecule, Aripi din adâncuri, Noi sensuri


Copyright © 2026 Iuliana Pașca
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.

Un produs Blogger.