IULIANA PAȘCA - SINGURĂ ÎN MIJLOCUL OAMENILOR
Facere
M-am născut
pe mine însămi
aici, pe hârtie,
un pleosc –
o pată întinsă pe foaia albă
ca o floare roșie
pusă la uscat
într-o carte veche
eu nu mai sunt,
doar semințele florii
risipite prin toate foile.
pe mine însămi
aici, pe hârtie,
un pleosc –
o pată întinsă pe foaia albă
ca o floare roșie
pusă la uscat
într-o carte veche
eu nu mai sunt,
doar semințele florii
risipite prin toate foile.
Identitate
Singură
în mijlocul oamenilor
grăbiți, nervoși, îngâmfați
își întind gâturile urâte
și se-nalță în fața celorlalți
fiecare cu ce n-are.
printre noduri de carne,
caut ieșirea,
am pierdut esența,
iar acești zombi cu ego
se uită cu dispreț.
în mijlocul oamenilor
grăbiți, nervoși, îngâmfați
își întind gâturile urâte
și se-nalță în fața celorlalți
fiecare cu ce n-are.
printre noduri de carne,
caut ieșirea,
am pierdut esența,
iar acești zombi cu ego
se uită cu dispreț.
Aglomerație
ciment căldură claxon
să ajungi să termini
robotic
nu mai știi
nu mai ești
doar faci
homo faber
să ajungi să termini
robotic
nu mai știi
nu mai ești
doar faci
homo faber
Blog: Iuliana Pașca
Citește aici mai multe poezii și profilul autoarei: Iuliana Pașca
Citește aici: Dualitate, Reflectările unei molecule, Aripi din adâncuri, Noi sensuri
Citește aici: Dualitate, Reflectările unei molecule, Aripi din adâncuri, Noi sensuri
Copyright © 2026 Iuliana Pașca
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.


Leave a Comment