ADRIAN SÂNGEORZAN - LUME MASCATĂ
Poezii din volumul “Lume mascată” (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2021):
Numere câștigătoare
Distanța dintre mine și cel din fața mea
E de un mort întins pe dușumea.
Șase picioare e lungimea unui bărbat încrezător
Cu cizme, armură și tot harnașamentul de cuceritor.
Șase picioare-i adâncimea unei gropi bine săpate
Pe care-o ocolim cu grjă
Toți mascații de la coada asta
Prin care trecem cuminți, oi condamnate.
Încerc să iau două sticle cu lapte
Și câteva numere câștigătoare
Dar mi se spune că pot lua doar unul
Azi e ziua cu cele impare
Iar eu nici n-ar trebui să circul duminica asta
În care lapte și lumină se dau doar imparilor
Și celor care s-au spovedid cu cuțitul la gât
Și poate groparilor.
Distanța dintre mine și cel din fața mea
E de un mort întins pe dușumea.
Șase picioare e lungimea unui bărbat încrezător
Cu cizme, armură și tot harnașamentul de cuceritor.
Șase picioare-i adâncimea unei gropi bine săpate
Pe care-o ocolim cu grjă
Toți mascații de la coada asta
Prin care trecem cuminți, oi condamnate.
Încerc să iau două sticle cu lapte
Și câteva numere câștigătoare
Dar mi se spune că pot lua doar unul
Azi e ziua cu cele impare
Iar eu nici n-ar trebui să circul duminica asta
În care lapte și lumină se dau doar imparilor
Și celor care s-au spovedid cu cuțitul la gât
Și poate groparilor.
Om Nou
Timp de două generații au încercat să ne modeleze cu dalta.
A fost o dresură cumplită dar nu cunoșteam alta
Noi ne prefăceam că sărim prin cercul de foc
Ei c-ar avea un cub de zahăr în palmă
Un joc
Din care nu puteai să ieși sau s-alegi
Puteai să-njuri, să tragi o sudalmă
E-o minune c-am ieșit din circul acela întregi.
Omul Nou abia acum va fi să se nască
Îl poți vedea deja oriunde
Pășește cu capul în jos, are un cip
E veșnic pe Internet și poartă o mască.
Timp de două generații au încercat să ne modeleze cu dalta.
A fost o dresură cumplită dar nu cunoșteam alta
Noi ne prefăceam că sărim prin cercul de foc
Ei c-ar avea un cub de zahăr în palmă
Un joc
Din care nu puteai să ieși sau s-alegi
Puteai să-njuri, să tragi o sudalmă
E-o minune c-am ieșit din circul acela întregi.
Omul Nou abia acum va fi să se nască
Îl poți vedea deja oriunde
Pășește cu capul în jos, are un cip
E veșnic pe Internet și poartă o mască.
Cimitir din New York
Ce activitate febrilă e în cimitire
Se sapă morminte zi și noapte
Se aruncă oasele vechi și noi
Pentru morții îngropați după banii din chimire.
Preoții și rabinii dau dezlegări
Pentru legale incinerării
Facute în grabă după noile nevoi
Pe care nicio credință nu le-a prevăzut
În aceste stranii împrejurări.
Focul purifică totul e demult cunoscut
Îți bagi mâna în el și vei fi curățat
Și de păcatele ce nu le-ai făcut.
Dacă ai scăpat cumva cu viață
Poți urina pe câteva statui sfinte
Și pe madonele care s-au rugat pentru tine
Înainte ca tu să te naști
Și să poți să ți minte.
Ce activitate febrilă e în cimitire
Se sapă morminte zi și noapte
Se aruncă oasele vechi și noi
Pentru morții îngropați după banii din chimire.
Preoții și rabinii dau dezlegări
Pentru legale incinerării
Facute în grabă după noile nevoi
Pe care nicio credință nu le-a prevăzut
În aceste stranii împrejurări.
Focul purifică totul e demult cunoscut
Îți bagi mâna în el și vei fi curățat
Și de păcatele ce nu le-ai făcut.
Dacă ai scăpat cumva cu viață
Poți urina pe câteva statui sfinte
Și pe madonele care s-au rugat pentru tine
Înainte ca tu să te naști
Și să poți să ți minte.
Piețele lumii
Văzute din satelit toate piețile lumii arată la fel.
Regii și eroii naționali toți călare cu sabiile-n mâini
Gata să reteze capete plecate
Pe caii lor cu coama în vânt și cozile ridicate.
E mult bălegar și sânge închegat
Prin piețile lumii nevindecate.
Nu simțiți că trage un curent neașteptat
Printr-o ușă lăstă deschisă în spate?
Soclurile intelectualilor sunt atât de mici
Că trebuie să apropii mult imaginea
De parcă ai privii niște pitici.
Rușinat Pasteur tocmai a fugit de pe soclu
Stă speriat în spatele unui microscop
Privind miop spaima lumii întinsă pe lamă de-n cioclu.
Pe Churchil l-au ascuns la timp într-o cutie
Înainte ca huliganii să-i să-i smulgă din patriotism
Trabucul ce-i mai fumegă între degete.
Ce obicei prost fumatul și și îndârjirea asta de-ați iubi patria
Până la ultima suflare.
Un orășel mic din Carpați, din Urali sau de undeva din Coreea
E atât de puțin luminat noaptea
Încât sateliții, care pot număra toți licuricii lumii
Nici măcar nu le mai recunosc existența.
Sunt locuri în lume care de-abia găsești o priză bună pentru-un latop
Dar acolo se poate ascunde cel mai periculos spărgător de coduri.
Doi trei clicuri în plus, un password ghicit la nimereală
Și jumătate din America poate orbi pe jumătate
Băncile își vor falsifica sau arde singure banii
Zece baraje de hidrocentrale se vor sparge peste noi
Și peste toate statuile ruginite
Peste goliciunea grecilor antici ciopârțiță de barbari .
Sute de sateliții vor crede că a venit sfârșitul lumii
Iar noi putem fi șterși pentru totdeauna
De pe lista de binefaceri a mogulilor
Care tocmai erau pe punctul să descopere imortalitatea
Și greutatea exactă a sufletelor
Ce merită împrăștiate prin Univers.
Un clic în plus pe o tastă
Și putem intra cu toții într-o pantomimă absurdă
În care vom șterge la nesfărșit aceași fereastră
Aburită pe ambele fețe.
Văzute din satelit toate piețile lumii arată la fel.
Regii și eroii naționali toți călare cu sabiile-n mâini
Gata să reteze capete plecate
Pe caii lor cu coama în vânt și cozile ridicate.
E mult bălegar și sânge închegat
Prin piețile lumii nevindecate.
Nu simțiți că trage un curent neașteptat
Printr-o ușă lăstă deschisă în spate?
Soclurile intelectualilor sunt atât de mici
Că trebuie să apropii mult imaginea
De parcă ai privii niște pitici.
Rușinat Pasteur tocmai a fugit de pe soclu
Stă speriat în spatele unui microscop
Privind miop spaima lumii întinsă pe lamă de-n cioclu.
Pe Churchil l-au ascuns la timp într-o cutie
Înainte ca huliganii să-i să-i smulgă din patriotism
Trabucul ce-i mai fumegă între degete.
Ce obicei prost fumatul și și îndârjirea asta de-ați iubi patria
Până la ultima suflare.
Un orășel mic din Carpați, din Urali sau de undeva din Coreea
E atât de puțin luminat noaptea
Încât sateliții, care pot număra toți licuricii lumii
Nici măcar nu le mai recunosc existența.
Sunt locuri în lume care de-abia găsești o priză bună pentru-un latop
Dar acolo se poate ascunde cel mai periculos spărgător de coduri.
Doi trei clicuri în plus, un password ghicit la nimereală
Și jumătate din America poate orbi pe jumătate
Băncile își vor falsifica sau arde singure banii
Zece baraje de hidrocentrale se vor sparge peste noi
Și peste toate statuile ruginite
Peste goliciunea grecilor antici ciopârțiță de barbari .
Sute de sateliții vor crede că a venit sfârșitul lumii
Iar noi putem fi șterși pentru totdeauna
De pe lista de binefaceri a mogulilor
Care tocmai erau pe punctul să descopere imortalitatea
Și greutatea exactă a sufletelor
Ce merită împrăștiate prin Univers.
Un clic în plus pe o tastă
Și putem intra cu toții într-o pantomimă absurdă
În care vom șterge la nesfărșit aceași fereastră
Aburită pe ambele fețe.
Noii faraoni
Înainte de-a devasta străzile următoare
Înainte de-a continua să decapităm statui
Rămase fără apărare
Vă propun o delapidare mai constructivă.
Nu, nu cărțile trebuie arse
Nici bărbile sau perucile generalilor de bronz.
Va trebui să începem cu dolarii noștri cei de toate zilele,
Icoane false ce ne-au furat sufletele decolorate de lăcomie.
Pe fiecare bancnotă chipul cuiva e urât de cineva.
Credeți că generalul Grant e iubit în Atlanta de 50 de dolari?
Sau că Washington, părintele țării, arde mai prost pe hârtia de 1 dolar?
De ce Lincoln merita doar 5 dolari, și Hamilton 10?
Nu mai vorbesc de mărunțișul ce ne cade neatent din buzunare,
De Benjamin Franklin, cel mai inflamabil patriot.
El a descoprit paratrăsnetul și libertatea de 100,
Cea mai arzătoare bancnotă.
Dați-le foc și hai să facem apoi schimburi în natură, ca pe vremuri
Să vedem cât mai valorează Alaska, Luisiana, California
Și toate jurămintele noastre cu mâna pe piept.
Vreți să întindem istoria pe masă
Ca pe un urs împușcat în inimă?
Vreți s-o disecăm vânătorește până mai mișcă puțin?
Sau vreți să punem cu toții ceasurile să sune la 6
Să ne duce la serviciu, să mâzgălim alte hârtii, să turnăm beton
Peste cofrajele ruginite de vreme.
Istoria lumii e un dicționar al urii explicat de învingători
Care pot lua oricând locul învinșilor
Ce stau la pândă amestecânt betonul și hârtia.
Vechii faronii își remodelau doar capul
Peste capul faraonului mort
Și două-trei hieroglife în care stăpânul sau sclavul
Aveau un picior în plus.
De ce nu ardem toate bancotele astea pline de chipuri
Și de ”In God we trust”?
Măcar să vedem că cenușa e totdeauna cenușie
Nici albă, nici neagră.
Vom ajunge cu toții împăcați, săraci și egali
Ca o cireadă de vaci pestrițe
Mânate de pe pajiști direct spre abatoare străine.
Înainte de-a devasta străzile următoare
Înainte de-a continua să decapităm statui
Rămase fără apărare
Vă propun o delapidare mai constructivă.
Nu, nu cărțile trebuie arse
Nici bărbile sau perucile generalilor de bronz.
Va trebui să începem cu dolarii noștri cei de toate zilele,
Icoane false ce ne-au furat sufletele decolorate de lăcomie.
Pe fiecare bancnotă chipul cuiva e urât de cineva.
Credeți că generalul Grant e iubit în Atlanta de 50 de dolari?
Sau că Washington, părintele țării, arde mai prost pe hârtia de 1 dolar?
De ce Lincoln merita doar 5 dolari, și Hamilton 10?
Nu mai vorbesc de mărunțișul ce ne cade neatent din buzunare,
De Benjamin Franklin, cel mai inflamabil patriot.
El a descoprit paratrăsnetul și libertatea de 100,
Cea mai arzătoare bancnotă.
Dați-le foc și hai să facem apoi schimburi în natură, ca pe vremuri
Să vedem cât mai valorează Alaska, Luisiana, California
Și toate jurămintele noastre cu mâna pe piept.
Vreți să întindem istoria pe masă
Ca pe un urs împușcat în inimă?
Vreți s-o disecăm vânătorește până mai mișcă puțin?
Sau vreți să punem cu toții ceasurile să sune la 6
Să ne duce la serviciu, să mâzgălim alte hârtii, să turnăm beton
Peste cofrajele ruginite de vreme.
Istoria lumii e un dicționar al urii explicat de învingători
Care pot lua oricând locul învinșilor
Ce stau la pândă amestecânt betonul și hârtia.
Vechii faronii își remodelau doar capul
Peste capul faraonului mort
Și două-trei hieroglife în care stăpânul sau sclavul
Aveau un picior în plus.
De ce nu ardem toate bancotele astea pline de chipuri
Și de ”In God we trust”?
Măcar să vedem că cenușa e totdeauna cenușie
Nici albă, nici neagră.
Vom ajunge cu toții împăcați, săraci și egali
Ca o cireadă de vaci pestrițe
Mânate de pe pajiști direct spre abatoare străine.
Aici poți achiziționa volumul: Lume mascată (Editura Scrisul Românesc,
2021)
Mai multe poezii și profilul autorului
aici: Adrian Sângeorzan
Copyright © 2021 Adrian Sângeorzan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Copyright © 2021 Adrian Sângeorzan
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment