ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU - EMOȚII ȘI LUMINĂ

Anișoara Laura Mustețiu - Emoții și Lumină (editura Bifrost, București, 2021): "Chintesența poeziilor scrise de Anișoara Laura Mustețiu pornesc de la avantajul de a stârni stări, sentimente pe care chiar și un neavizat al poeziei le-ar simți atunci când absoarbe frumusețe din seva versurilor. Intuitivă, poeta pune cititorul în fața faptului împlinit, deoarece unui cititor adevărat i se va naște în subconștient dorința, curiozitatea de a cunoaște avatarul eului liric descris în Emoții și Lumină. Ca și curent literar s-ar putea spune că Anișoara Laura Mustețiu readuce naturalismul prozaic (Zola, 1885) în contemporaneitate, prin versuri care redau o simbioză naturală de poezie-proză." (extras din prefața volumului, scrisă de Epifan Miclea)

Cuvânt Dumnezeiesc numit “acasă”

Există un loc pe-acest pământ,
unde totul are un rost, totul e sfânt,
unde rugăciunea se rostește și la masă,
alături de-un cuvânt Dumnezeiesc numit „acasă”.

Un loc unde domnește-n legea firii şi dreptatea,
și-n vremuri grele, în frăţie, pietatea,
și când mai bate-un ger sau chiar ninsoare,
oamenii-și păstrează-n suflet soare şi candoare.

Există un sat cu inimi calde,
unde bunicii mai rostesc balade,
și printre copaci de argint cu glas fragil,
murmură lin un suflet de copil.

Există un sat unde domnește cartea,
unde copii știu ce este cinstea, demnitatea,
și se mândresc cu Horea, Cloşca şi Crişan,
și cu umorul neîntrecut de ardelean.

Acolo unde au trăit în Munţii Apuseni,
și moşii şi strămoşii, atâţi viteji oşteni,
acolo, azi un suflet de copil îndurerat mai iese,
printre livezi mai caută cu dor o inimă frumoasă,
ș-acel cuvânt Dumnezeiesc numit „acasă”.

Perla iubirii

În poiana înmiresmată lângă un curcubeu,
soarele se odihnea la poalele unui univers,
iar chipul ți se scălda în sufletul meu,
și-n luminile sclipitoare ale cerului imens.

Mi-ai adus frumusețea sub ochii înstelați,
într-un vârtej de emoții și ardoare,
apoi ne-am ascuns sub un nuc, izolați,
și mi-ai dezgolit inima în candoare.

Când polenul florilor se așternea ca un fior,
peste dorințele înfometate ale nemuririi,
sufletul ți s-a deschis ca o scoică, ușor,
unde am zărit stupefiată o perlă a iubirii.

Ne scufundam în iarbă, pe câmpul auriu,
și fluturii dansau o horă în jurul unei viorele,
iar noi ne oglindeam în cerul purpuriu,
și nori albi, pufoși se dezmiardau în tăcere.

O salvie-și răspândea mirosul ca o vindecare,
peste înfiorarea lăsată de un sărut plin cu emoții,
picături de lumină ni se prelingeau pe trup, agale
ca un delir oniric pe cerul îngăduitor al sorții.

Ai încălzit poiana înflorită cu căldura ta,
și ploua din plin cu lumini izbucnite din soare,
iubirea sclipea în roua timidității, cânta,
și razele argintii dansau pe buzele tale.

Când soarele răsare

Când soarele răsare, iluminând mii de fiori,
printre nori rebeli, pufoși şi călători,
însingurată, mă-nfăşor cu un curcubeu,
și mă rog din suflet, mă rog la Dumnezeu.

Când sufletul mi se lovește de răceala umană,
în vise zdrobite, vise adunate-n mormane,
îmi iau în brațe dorul, şi-un gând plin de valori
și cad ostenită pe o câmpie presărată cu flori.

Mă-nfăşor înfrigurată cu-n cuvânt sfânt,
care-mi pansează durerea unui suflet blând,
ținând în mână un mănunchi de iluzii,
le las plutind pe-un râu plin de deziluzii.

Cuvinte amare-mi strivesc inima plăpândă,
ca un balaur cu gura-nflăcărată şi flămândă,
dar eu zâmbesc unui gând bun în depărtare,
plec înspre el când inima mă doare.

Ne alegem calea

Când omenirea e lovită de încercări,
de impasuri noi dar vechi de când lumea,
cântece de îngeri se presară peste noi,
se aștern ca neaua, când se schimbă vremea.

Și păsările au început pe cer să deseneze,
cu-ale lor firave aripi, o vremelnicie,
în amăreală ne-ndulcim visând posteritate,
cu ochi de rândunică, în melancolie.

Când tainele mocnesc prin aerul difuz,
mii de răspunsuri sclipesc în lucruri mărunte,
ce dezvelesc misterul unui vânt confuz,
ce greu îi faci față când treci prin vremuri crunte.

Dar noi putem simți căldura și când este frig,
când raze de-ntuneric ne întretaie calea,
privim și cugetăm, ne continuăm plimbarea,
gândim din nou, zâmbim, și ne alegem calea.

Citește mai multe poezii și profilul autoarei aici: Anișoara Laura Mustețiu

Volumul poate fi comandat aici: Anișoara Laura Mustețiu - Emoții și Lumină

Copyright © 2021 Anișoara Laura Mustețiu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.