ANIȘOARA LAURA MUSTEȚIU

Lecţia vieţii

Suav, suspină o umbră în tăcere,

Plângându-și soarta’n lacrimi efemere,

Privind cu disperare’n ceruri,

Apoi trecând cu inima prin foc și geruri,

Zeița viselor de pe câmpii, din vremuri.

Strigându-și jalea, ‘norând izvoare,

Lăsând și râuri tulburi să devină clare,

O stea se stinge pe o punte,

Pierzând a ei lumina sfântă,

Pe un vârf de munte,

În timp ce-n marea depărtare,

Ceva, strigă din piept atât de tare,

Izbind prin vijelii hotărâtoare,

Cu munții-n mare.

O, viața!

Îți iubesc încercările!

Cum poți să rupi într-o secundă așteptările?

Apoi, cu inima profund rănită,

Mă lași pe-o prispă, sprijinită,

Punându-mi pe-un cuvânt nespus,

Prin amintiri revoltătoare,

Atâtea adevăruri mari, călăuzitoare.

O, viață!

Cu-ale tale mii de chipuri,

Cu vise răsfirate prin nisipuri,

O, viață!

Ce strivești cu pumnul nedreptatea,

Apoi, săruți în zorii zilei tandru, pietatea,

Lăsând în urma ta parfumul, vanitatea.

O, viață!

Te chem din doruri, te chem din fapte,

Zeița zorilor, dintr-un oraș pierdut al florilor,

Spune-mi să uit într-un sfârșit mieroase șoapte,

Arată-mi drumul cel senin și drept

Şi când e noapte!

Ardealul din inima mea

Există un colț de rai pe-acest pământ,

Unde Dumnezeu îşi răspândeşte duhul sfânt,

Unde inima mea se leagănă pe ramuri aurii,

Şi ciocârlia cântă-n locuri sacre la copii.

Există un loc de vis, o inima plăpândă,

Pe câmpuri aurii, sufletul mi se scufundă,

Unde căpiți de fân îşi răspândesc odorul,

Iar noaptea, îngerii îmi țin în brațe dorul.

Există un loc plin de mister,

Unde dreptatea are pumn de fier,

Iar cerul oglindeşte lupte vitejești,

Și în păduri de-argint strămoşii se odihnesc.

Există un loc, unde sufletul îmi zboară,

Se pierde-n frumusețe, pe o cale de țară,

Unde ascult pădurea noaptea, când foşneşte,

Şi pârâul cu vorbe dulci, când îmi şopteşte.

Există un loc unde au trăit bunicii mei,

Unde acum se odihnesc părinții mei,

Ardealul meu, acum vreau să-ți şoptesc,

Vorbe de duh, să-ți spun cât te iubesc.

Satul de basm

A fost odată ca-n poveşti,

Un loc de vis și-un suflet de copil,

Unde iubirea viețuia în orice colțișor,

Și două inimi sfinte l-aşteptau cu dor.

Iar dimineața, prin ogradă,

Copilul fugărea purceii, îi punea în cadă,

Când toți mergeau pe deal la vie,

Se răzvrătea cu puii pe câmpie.

Apoi, din nou ce fericire,

Când îşi julea genunchii în neştire,

Cu prietenii când se juca pe cale,

Şi inima-i zburda de bucurie, înspre soare.

Iar seara, când căpriţele veneau acasă,

Și toți ieşeau la poartă și pe cale,

Se răspândea şi bunătatea pe la masă,

Când noaptea se lăsa încet, prin vii, peste izvoare.

Dar într-o zii pe-acel copil l-a părăsit norocul,

În lacrimi prigonit de-al lui destin, de un sarcasm,

Un suflet de copil rămas acolo, pe hotare,

Priveşte încă înspre soare, în satul lui de basm.

Viața este o poezie 

Stingându-şi setea pe la vreun izvor, 

Zburând în înalţimi şi printre nori,  

Păşind pierdut în gânduri, prin abis, 

Sufletul știe, viața este doar un vis.

Călătorind pe stele singuratice,

Păşind grăbit spre-un ideal suprem, 

Şi uneori şoptind cuvinte enigmatice,  

Sufletul ştie că viața este un poem. 

Construind castele efemere,

Rațiunea crede în putere, 

Dar totul are-n esență o altă fire,  

Sufletul ştie, viața e numai iubire. 

Atâta bogație şi autoritate, 

Atâta râvnă, atâta confuzie, 

Dar sufletul rămâne-n pietate,

El ştie, viața este o iluzie. 

Jonglând prin înalţimi şi coborâşuri, 

Şi amuzându-se citind vreun vers, 

Sufletul zâmbeşte, căci el ştie, 

Că va trăi odată, undeva în univers. 

Note despre mine însămi:

Anișoara Laura Mustețiu: M-am născut în iunie 1971, în Timişoara. Am fost norocoasă nu numai să cresc în oraşul florilor, dar şi într-o atmosferă magică, înconjurată de cărți și de creativitate artistică. Poeziile tatălui meu m-au învaţat că scrisul nu este numai un talent care mocneşte în adâncul ființei noastre; scrisul este o revelaţie care lasă amprenta sufletului pe hârtie.

Am terminat Liceul de Filologie Istorie în 1989, după care am emigrat în Germania. În 1995 am terminat studii economice și mi-am petrecut cea mai mare parte din viaţă în lumea competitivă al businessului. În 2007 am urmat studii de Literatură germană și de Journalism în Hamburg. Un articol aparte, scris în limba germană, este “Timișoara”, un documentar despre istoria, valorile şi schimbările prin care a trecut oraşul în ultimele decenii. În 2015 m-am mutat în Australia, iar din 2017 studiez Bachelor of Communication la Universitatea Griffith. Din 2017 scriu poezii și proză romantică în limba engleză, publicate în writing.com.

În 2018, cu ajutorul domnului George Roca, membru fondator și Președinte onorific al Academiei Româno-Australiene, una dintre poeziile mele, scrisă în limba română, Lecția vieții, a fost publicată în revista Confluențe literare.  Din 2018 am început să scriu poezii și eseuri în limba română, publicate în reviste culturale din România şi din străinătate – Gândacul de colorado,  Singur, Armonii culturale, Pro Litera, Climate literare, Aşi români, Logos şi Agape, Melodium, Confluenţe literare ș.a.   

Prin toate încercările și obstacolele vietii, am simțit întotdeauna nostalgia și dorința arzătoare de a mă întoarce în lumea mea, în lumea cărţilor și a  scrisului. Cuvintele sunt atât de importante; uneori sunt fluturi care ne poartă visele, alteori sunt scoici care conţin perle prețioase de înțelepciune, iar câteodată sunt izvoare care revarsă o energie învioratoare în lumea din jurul nostru. Deşi trăiesc de aproape 30 de ani departe de ţară, dragostea pentru limba şi cultura româna a fost şi va rămâne o pasiune pe viaţă.

Volum de poezie publicat: Emoții și Lumină (editura Bibrost, București, 2021)

Copyright © 2019 Anișoara Laura Mustețiu

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.