MARIANA DIDU

 

Cântec

Pe tine te am vis brun din toate
cel mai apropiat cântec de cer
ni s-au cusut în sânge și nu pier
încă din iarnă seve de primăvară
un cântec etern tot cântă inima mea
nici moartea nu-l poate opri în eter
tot te mai iubesc trandafir de topaz
săgeata de garoafe mi-aprinde inima
îți iubesc toate ploile de pe buzele mărginite
de bărci de sidef, în secret să fie iubite
te urmăresc vis brun să-ți șoptesc cântecul
celei iubite în tăcere, dar aflu frigul mereu
al porților când se închid spre sufletul meu
te iubesc pentru că nu știu altă cale spre singurul ,,eu’’
atât de apropiați, încât ochii tăi se închid
ca și cum eu aș adormi cu jadul și topazul tremurat
în mii de ape ce în strălucire se bat
de câte ori n-am aruncat cu pietre, eu flacără
stinsă, în apa lor curată de topaz.

Cântec sau chemare?

Și-a dezbrăcat miresmele
să-și facă loc devreme
în mine, în oasele mele,
în mijlocul cercului de carne,
unde pielea avea rubine
fine, încrustate în porii
ce respirau poeme lunare,
doar zâmbetul ștrengăresc
zburase din copilărie
tocmai spre soarele răsare
ca o mierlă în așternutul
dinților, așezându-mi-se
peste gânduri și toamne,
amăgindu-mă să-mi înec
firea în fiecare undire,
sfioasă chemare, oare trăiam
doar s-o văd pe ea ninsoare,
vis, nălucă, arătare
îmblânzindu-mi nopțile,
scuturându-se pe tălpi de cer
și de podoabe astrale,
legându-mă cu lanțurile
grele ale dragostei și
prăbușindu-mi-se în suflet
ca un cântec sau ca o chemare?

Să nu cazi în iubire!

Să nu cazi în iubire!
ridică-te în iubire și umblă
să nu-ți ajungă nenorocul
cunoaște și cucerește
pământul și cerul feminității
ridică-ți privirile spre miază-noapte
și spre miază-zi nu te supune
prafului eternității
istoria ta trebuie să fie alcătuită
din sânge, nenoroc, primejdii
să nu te scoată din istorie
victoria neputinței
să nu se alcătuiască
istoria lumii fără tine
luptă-te în tine până devii ruină
sau dacă suferi după puritate
oferă-ți prilejuri
să-ți astâmperi setea
de răsărituri cu aurore
deși, cel mai înțelept lucru este
să-ți ascunzi inima.

Dansul şarpelui

Glob rotund, guvernând
șarpe sferic, mă omori
șarpe lung, vii prin flori
mișcător, praf stelar
șarpe dar, tu incumbi
duh divin se mișcă-n haos
mișcător ca pe- o orbită
de celest, șarpe cerc
te încerc, braț rotund
ou cu raze, oul crud
soare-mbrățișând pământ
oul magic, oul sfânt
șarpe gros, uroboros
tu creat, neînceput
și nesfârșit, șarpe lat,
înaripat, dans și rugăciune
șarpe-al meu-minune-
vindecă-mă!

Spargerea trupurilor goale

Te-am visat, iubite
într-o noapte viitoare
mă împăcasem în vis cu tine.
tu erai un trup imaginat.
pictorii desenau pe oglinzi
trupurile noastre goale.
spargerea trupurilor întârziase
plata fusului orar.
în același moment
în care tu ai intrat pe ușă,
trupurile noastre
s-au spart în oglinzile pictorilor.
transformarea se făcuse într-un spațiu închiriat,
locuit de un bărbat
care-și pierduse fluturii.
de fiecare dată când acesta întâlnea o femeie,
căuta în pielea ei fluturii magici pierduți.
uneori, pielea răspândea mirosul
de carne de femeie trezită
după o noapte de pierzanie.
și, atunci, bărbatul uita
că atinsese pielea de catifea,
în care fluturii magici se nășteau a doua zi.
bărbatul era frumos
acoperit în frigul împrumutat.

Volatil

Spirit pur
și abur verde
vâr o cheie
ochi mă vede
să-ntorc timp
urc Olimp
să trag porți
fără sorți ?
porți ce ard
surpări de eu
și de soare
curcubeu
vor să intre
ape caste
val oprit
veac împietrit
eros nud
plâns de mări
cale lactee
stea lumină
dumnezeie.

Mariana Didu (Maridor, pseudonim literar): Absolventă a Liceului Pedagogic și a Facultății de Litere, profesor de Limba și Literatura Română, la Colegiul Național Pedagogic „Ștefan Velovan” din Craiova. Are doctoratul în Filologie cu teza: “Lucian Blaga și morfologia culturii”. Mariana Didu a debutat la vârsta de 16 ani în revista „Năzuințe” a Cenaclului literar „Elena Farago” de la Liceul Pedagogic, unde era elevă, cu poezii și proză. Este autoare a mai multor volume de versuri, proză, teatru, eseu, critică literară.

Volume de versuri:

Mireasa din cer (Editura Didactica Nova, Craiova, 2001)

Treptele dragostei (Editura MJM, Craiova, 2002)
Strigăt de stea călătoare (Editura Scrisul Romanesc, Craiova, 2004)
Cuvinte îndumnezeite (Editura Didactica Nova, Craiova, 2012)
Poemele ființei (Editura Art Creativ, București, 2015)
Cântece (Editura Contrafort, Craiova, 2016)
Iubiri ca nonsens (Editura Contrafort, Craiova, 2017)
Antiteze (Editura Contrafort, Craiova, 2018)
Prozemele luminii (Editura Contrafort, Craiova, 2019)
Femeie cu aripă și psalmii curățirii sufletului (Editura Contrafort, Craiova, 2019)
Mătase mov (Editura Contrafort, Craiova, 2020)

Volume de eseuri:

Eseuri de îndrăgostiți (Editura Contrafort, Craiova, 2017),
Autoportret - Chipul iubirii (Editura Contrafort, Craiova, 2018)

Romane:

Marea ucigașă (Editura Mihai Duţescu, Craiova, 2002)
Femeia din spatele oglinzii (Editura Mihai Duțescu, Craiova, 2003)
Bernardina (Editura Contrafort, Craiova, 2013)
Orașul lui Cain (Editura Contrafort, Craiova, 2020)

Volum de teatru:

Simfonia primăverii (Editura Sitech, Craiova, 2002)

Volume de aforisme și reflecții filosofice:

Panseuri singuratice pentru alte vremi (Editura Didactica Nova, Craiova, 2002)
Stele în fântânile dorului (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2008)
Matematicile superioare ale sufletului (Editura Contrafort, Craiova, 2020)

Jurnal:

Jurnal despre limitele existenței (Editura Universitaria, Craiova, 2012)

Cărți științifice:

Lucian Blaga și morfologia culturii (Editura Universitaria, Craiova, 2008)

Citește mai multe poezii aici: Mariana Didu - Femeia ca o carte rară

Pagina Facebook de autor: Mariana Didu

 

Copyright © 2021 Mariana Didu (Maridor)

Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.