DORINA CARP NENICI

Nedumeriri

Nu m-a trezit nici luna,

nici stelele, nici vântul..

În nopțile singurătătii, te arde

pe jăratec, gândul..

Și nu știi să răspunzi tăcerii

la întrebări atât de mute

și unori atât de grăitoare,..

Te uiți cu ochii ațintiți în întuneric

prin iriși.. ce se-neacă-n mare..

și vrei să spui.. și vrei să strigi

însă cuvântul e stângaci..

Dar cum să poti vorbi, când

chiar de vrei, ..tu trebuie să taci

și noduri, mii de noduri,

gândului și vrerii,

tu trebuie să faci?!

Și nu poti să-ntelegi răspunsul

la nicio întrebare,

când ceasul și minutul

și secundele sunt.. timpuri vii

și-atât de trecătoare...

Când

Când

ochii se închid

în mine,

mă doare plânsul

cel de taină,

mă dor,

atâtea așteptări

și tot atâtea întrebări

..și nerăpunsuri

Mă doare cerul

ce m-apasă

și lacrimi grele

pe sub gene, curg...

Mă doare dor aprins

Doamne, de Tine,

Când

ochii mi se-nchid

în mine!

Unde să ascund clepsidra

Unde să ascund clepsidra?

În ce deșert îndepărtat

să-i vărs nisipul, în nisip..

Sau să o-ngheț măcar o iarnă

s-adorm cu ea-n același anotimp?!

S-o sparg în mii de țăndări

de pragul timpului pierdut?

Și ce folos, să fac

din ceasuri și din ore, rug…

cu anii mei, să le dau foc?

Nu știu nici un folos

să mă răzbun pe timp..!

Mai bine să mi-l fac prieten

și împreună să ne-ascundem

într-o clepsidră nouă,

fără anotimp.

Cui să las?

Cui să las răsăritul meu,

când amurgul

îmi atinge privirea

c-un zâmbet viclean?

Cui să las dorurile mele

când mă afund adânc

în tăcere..

și vântul mă ia

și mă cerne..?

Și-n brațele cui

să mă lepăd

când aripile-mi,

de infinitul zării se zdrobesc...?!

Clepsidra își cere iertare

și dreptul, ..să-i las totul...

Și-i las!.

Privesc în urmă,

la cer, la soare,

la fericirea mea, privesc..

și-ncet mă contopesc

cu noaptea, într-un somn adânc...

Sonetele nopții

S-a-ntunecat adâncul

și-și lasă lin să curgă

noaptea, printre stele,

s-adoarmă-n ochi de gânduri,

tăceri adânci, ..după tăceri

și liniștea să toarcă în fuioare,

straie de pace peste ziua care

încet-încet, ne-a scos din.. ieri.

Și stelele și ele, toate

își țes planetele de iriși

unde își fac în taină,

culcuș de tihnă-n zori

de primăveri uitate prin oglinzi..

iar cântul nopții se strecoră

sub ramuri vii de gene,

când luna cu zâmbet auriu

își varsă nostalgia în solfegii

din cupa-i plină cu sonete.

(poezii din volumul Cu timpul de mână, editura Pim, Iași, 2019)

Dorina Carp Nenici (n. 14 aprilie1956): Nenici (de acasă Carp), Dorina, o hușeancă, cu multă fantezie pentru că-i hrănită din cânt și din poezie, apare pe lume în satul Averești, unde părinții săi hușeni erau aflați intr-o vizită pascală. (...) În prezent este bibliotecară la Biblioteca Comunală din Pădureni. Atrasă de cântec și de poezie încă din anii copilăriei, scrie texte în limba română pentru melodii șlagăr din repertoriul unor cântăreți străini (pe care le și interpretează). A participat la concursuri de creație și recitări organizate de Cenaclul Artelor din Vaslui (unde a fost premiată în anul 1973, fiind membră a Cenaclului literar al Casei de Cultură din orasul Huși, condus de profesorul și poetul Ioan Alexandru Angheluș). Din anul 2008 este membră a Cenaclului “Mihai Eminescu” din Huși. Dorina Carp Nenici și-a început activitatea literară în anii gimnaziului, publicând poezii în revista Zorile, a Liceului “Cuza Vodă”. Debutul editorial, a fost marcat de volumul Poezii (prefața semnată de prof. Luminița Săndulache, editura Pim, Iași, 2005). De curând a publicat volumul Cu timpul de mână (prefațat de Ana Anton, editura Pim, Iași, 2019).

Va veni ziua, va veni noaptea, va veni clipa, când cuvintele mele vor adormi în somnul nerostirii, ..sau poate că nici nu se vor mai naște... Celelalte cuvinte, vor mai fi scrise sau nu, rostite sau nu, ..nu se știe pe unde vor rămâne în încleștarea vremii. Însă aceste cuvinte, scăpate printre degetele firii, sunt aici... și vă spun, că o clipă, poate deveni eternitatea, pe care și eu o voi stăpâni într-o zi și vă voi privi și vă voi îmbrățișa cu brațe lungi de veșnicie... (Dorina Carp Nenici)

Citește aici poezii din volumul: Cu timpul de mână (2019)

Copyright © 2019 Dorina Carp Nenici

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.