TIANA BADEA - 3M MONUMENTAL

Tiana Badea – 3M Monumental (editura Aius, Craiova, 2019): Surprinzător că tocmai el, “imposibilul”, este cel care poate inspira scrisul Tianei Badea, ca variantă a dorinței de căutare a unor rezerve de veșnicie ale vieții, în iubirea din singurătate. Tiana Badea comunică vizionar cu o lume anterioară. I se pare că din această ispită nu se mai poate întoarce, iar viitorul este locul unde se poate elibera de toate impedimentele impuse de karmă. Dar, cum ”imposibilul” este pe deplin generos, pe drum se încurcă cu posibilul. De aceea, întoarcerea în timp nu este tocmai simplă. Dorința de a găsi un tărâm pur, neumblat de picior de om, face din căutarea „imposibilului” una continuă, în spații infinite și în timpuri dintr-o altă viață. O sete ancestrală este capabilă să urnească ființa „Tianei”, iar această căutare devine una reală și puritățile pierdute e posibil să fie regăsite fără niciun optimism de paradă. Versurile Tianei Badea derutează, și nu pentru a te lăsa derutat, ci pentru a-ți crea emoții. În volumul purtând titlul 3M monumental, autoarea nu caută motive de desființare a întrebării, ci un mod de a se identifica prin constatarea că există. A ales “imposibilul” pentru că tocmai el o poate modela, doar el poate stabili în ce stadiu se află ființa ei adevărată: „un imposibil pe care l-am urât de la prima vedere, iar apoi am ajuns să-l visez în sute de culori poetice.” (Marilena Tiugan)

Ea este  titlul

Își închide femeia ochii și vorbele tentante

când dansează verdele pe întrerupte

și bat clopotele la biserică duminica...

Își închide femeia ochii când se răstoarnă titlurile cu sufletul la gură și spusele în vene...

Ea este frumoasă

Când  se plimbă în momente de septembrie desculță în casă,

când mă iubește în cuvinte artistice

și conversații la gară!

Frumoasă este femeia când mă rănește și mă urăște cu frica de a nu mă pierde,

dar cea mai frumoasă este când pleacă și așteaptă s-o întorc...

Când se îmbracă în bucăți nocturne de albastru

și se încalță în mister înlăcrimat,

apoi calcă toată dezordinea din mine cu ochii verzi și părul ondulat...

Când merge pe vârfuri în visele mele zâmbind,

când doarme cu spatele la mine,

când plânge cu miercuri în suflet,

atunci o iubesc poate cum îmi iubesc durerile și nopțile...

Titlul meu de dragoste înaltă, îmbrăcată, dezbrăcată cu inima supărată

este femeia!

Nașteri

Azi se nasc durerile și părerile de rău ale privirilor sparte-n mal.

Sărbătorim această zi de parcă ar fi ultima de pe pământ,

ultima nenorocire a cuvintelor aeriene...

Își închide marea nasturii pe partea stângă și-și numără de la 1 la 60 toate picăturile de sare.

Tot azi bem pentru ultima dată alcool

și fumăm pentru ultima dată iubire.

Mâine probabil vom purta alte haine, iar pielea noastră va avea altă culoare...

Buchet de vorbe

Se sufocă în adevăr

un buchet de vorbe

nemărginit de bolnav,

încălțat în ape mari

cu mine...

De-ai avea idee, tată,

cum defilează în jurul meu durerea fără nume...

N-am să mor, promit,

și voi lăsa descusută iubirea-n cărămizi...

De-ai avea idee mamă,

Cum se sparg în palmele mele

literele deocheate ale unui alfabet necurat!

Valurile poate dorm acum înecate, nemâncate

dar eu nu...

Umblă prin fața mea desculță marea îmbrăcată doar în puncte cu tocuri înalte.

Ea mă sfătuiește să nu uit că am iubit și mă leagă cu mărgele de mirosul ei albastru.

Doamne, de ce m-ai făcut femeie?

Arta, draga mea,

de la colț de stradă,

care nu știe să citească

și cerșește stele cu ochi de căprioară în fiecare zi de marți...

O dată la revedere

111 ani te-am așteptat în gară la Craiova

cu privirea îndreptată spre apus...

Știam că mai sunt mulți ani până ne vom întâlni oficial ca doi oameni necunoscuți,

dar cu toate astea simțeam  deja cine ești, sau cine urmează să fii...

Îți cunoșteam  numele și parcursul vieții...

Înainte să te întâlnesc am murit de trei ori!

În toate aceste dăți te așteptam sprijinită de culori..

Am murit de bătrânețe prima dată, înțelegând poate întârzierea ta.

Voiam să te cunosc poate mai mult decât orice iarnă optzecistă...

Știam că ai să fi doctor și speram că ai să tratezi într-un final și întârzierea sorții...

M-am născut ultima dată de Crăciun, nu în iarna optzecistă care te așteptă,

ci destul de recent în pierderea destinului acum câțiva ani...

Uite ce tânără sunt acum, mai tânără ca tine!

Și poate e nevoie sa ne mai naștem o dată și tu, și eu, pentru a ne spune mai mult decât: "La revedere!".

Ți-aș fi spus că te cunosc,

știu cine ești:

Fiul Teodorei și al lui Cristian Andrei,

ai o fiică pe nume Sofia,

ești născut pe 15 august,

ești doctor rezident

și locuiești în cartierul Eroilor, pe strada Tudor Vladimirescu.

Și multe alte nuanțe abstracte...

Când erai în liceu ți-ai făcut două tatuaje,

primul cu numele iubitei tale Isabela, care te-a înșelat cu proful de chimie,

și al doilea cu trupa ta preferată.

Erai pasionat de fotografie și îți plăcea să cânți la chitară,

chiar dacă nu știai mare lucru!

Acum te-am văzut și am să tac.

Poate este nevoie să te aștept în altă viață, în pielea altui om, încă 111 ani, tot în gară la Craiova...

PM

O întreagă dimineață îmi cântă mie fereastra mută

20 de minute

pe luni, pe marți

Doamne iar mă-închin în scrum și blestem

În mare iubesc doar femeile înalte

cu margini în sandale nud...

Nimic special acum

nici mâine,

nici la anu'.

Dacă m-aș închide singur în eternul feminin să aștept ploaia cu dragostea ss-ită a oglinzilor

și cu ura întoarsă pe dos a zilei de 7 aprilie,

an de an m-ai auzi plângând de la Suceava...

Dacă țip acum nu mă aude decât mână nopții de pe preș

pe jumătate de oră stinsă cu mine în mână...

Silențios...

Noapte bună 17, 18, 19 cuminte

Eu am comis o crimă.

Iartă-mă draga mea

Te-aș fi băut mai de mult cu apă rece și melodii neliniștite

17, 18, 19 cuminte.

Te iubesc până și nebun în creion,

în acrilic de final de an

cu mânuși subțiri și cuvinte silfide...

Dacă mâine mergem acasă

și-ți promit diminețile lumii

pași morți în discuții

tu îmbrăcată în flori de nuc, ai să mă ierți?

Citeste mai multe poezii semnate Tiana Badea aici: Tiana Badea, Ultimul tren spre infinit și Rugăciune suburbană

Copyright © 2019 Tiana Badea (Cristiana Ioana Badea)

Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului.