GEORGE G. ASZTALOS - KILLERS LOVE JOY
5
minute. şi înalta frecvenţă a nebuniei
hei
hei tocmai m-am întors cu sticla şi ţigările
şi
pe hol e o oglindă mare aşa
nu
ai cum să o scapi
ei
bine
mi-a
tăiat respiraţia sălbaticul ăla bărbos
încruntat
muncit neiubit
cu
ochii lui de copil fugit de acasă
şi
care ţine sticla ca mama lui Dumnezeu
în
braţe
salvarea
isuse
în
ce duioşii de corpuri de întunecat
ne
trezim oameni buni
bine
în fiecare zi sunt trist exact 5 minute
dar
alea sunt de comă la spital
alea
sunt când ajung beat de travaliu acasă
îmi
arunc scârba de salopete unde apuc
îmi
iau treningul şlapii inima la loc
şi
şed câteva clipe cu ochii în gol
pe
urmă vine bucuria mă ciufuleşte
îmi
pune coarne de înger pămpălău
şi
lucrurile reintră în nebunia ordinară
dar
măi lume alea 5 minute
ar
termina şi pe mama dracului
oricum
io-s
dedicat de saltă voia bună mai toată ziua
uneori
mă întreb de ce lătratul ei de treabă
nu
m-ai făcut Doamne câine
să
simt la nivel animal toată trăsnaia
și
să mă ia o milă cât o lume întreagă
de
Cristoși în supliciu și urlet pe cruce
dar
n-ai să vezi nu pot fi trist decât 5 minute
am
mai spus-o
solitarul
fericeşte lumea oriunde seduce
iar
singuraticul doar cînd se duce
şi
nu mă pot condamna am reuşit de al naibii
să
iubesc unele din cele mai tari îngerese care există
și
nu am fost trist după ele mai mult de 5 minute
ei
şi voi nu mă luaţi în seamă
sunt
doar un aiurit vorbesc supersonice
ba
chiar aş fi în stare să vă las
inima
trăsnită de bucurie
că
încă e vie
între
timp plouă din convingere pentru că
e
neînstare pămîntul să reţină apa
în
marea lui dragoste de deşert
nu
știm nu vrem dar animalele sunt mai poetice
decât
maiestatea noastră
îşi
văd de treabă cuminţi şi simt totul
de
rămâne perplexă ultima nesimţire a lumii
De ce mă bonsai
Măi
te iubesc
Mi-a
spus cu o bucurie în lacrimi
Dar
acum o să plec!
Doar
ce mi-a spus-o
Şi
am privit-o cum fuge
Şi
întrebarea aia
Mi-a
scos inima din minți
Ani
la rând
Azi
am văzut-o era tot o minune
Doar
un pic mai de odinioară
Dar
care tot râde şi plânge
De
ce ai plecat am întrebat-o
Uite
cu mâinile astea două
Mi-a
spus
Când
stau să iubesc
Simt
cum fericirea ne distruge
Ange malade
am
cîntărit toate aspectele
nu-mi
pot da seama
sunt
prea obosit
prea
rupt de tandreţe
prea
izolat în străini
pe
şantiere grămadă
şi
orice pauză mă resimte
inutil
şi ciudat
credeam
că e acasă undeva acolo
dar
e nicăieri
dacă
vrei acasă vrei niciunde
e
aiurea să vrei
e
ideal pentru toţi să fii nicăieri
sau
mai bine
să
nici nu mai fii să dispari
la
persoana întîi singular
şi
fără niciun termen de comparaţie
pentru
că mie mi-au murit comparatorii
și
pentru ce să revii acasă
păi
chiar ce să aştepţi
cei
mai mulţi se feresc
de
viu şi străin
şi
ce să vezi
în
morţii lor se simt ca acasă
totul
va fi bine pentru că vin
dintr-o
linie puternică
de
evadați lunatici
care
s-au adaptat și la mama bejeniei
atâta
că-s un înger bolnav sfâşiat
de
frumuseţi aproape cuminţi
cu
ochii larg deschişi
cu
pumnii grei
cu
inima ieşită din minţi
Killers love joy
și
normal că îl fac să arate drăguţ
dar
îl antrenez să asasineze
hobby-ul
meu preferat e să mă îmbrac
ca
să ucid
hobby-ul
meu se plimbă prin coșmarele tale
vrea
sânge curaj şi tort de ciocolată
de
altfel
ar
putea să pară ucigător dar
în
vaporoasa ei rochie goală
ea
mă înjură cu duioșie mă crede
în
stare de te miri ce
probabil
are prea multe pe cap
și
tot ce îi trebuie e tot aia
numai
că-i lipsește din ce în ce mai mult
și
nici alea nu cresc pe garduri
căzute
din cer
n-am
cucerit nicio femeie din senin
le-am
terminat
numai
pe alea vreo două
care
mi-au subtilizat
cuţitul
în spate
de
fapt sunt un nebun cuminte
am
lista scurtă
a
celor merituoşi
să
le iau piuitul
în
brişcă
uite
stau în poziţia Hamangia
secolul
e oprit pe-o fază cu demenţi
e
cam nădușeală
tocmai
mi-am scos cuţitul
că
îl pusesem la păstrare
într-o
cutie cu durere amorțită
și
cu uitare
afară
domneşte un fel de greaţă sleită
oraşul
ne vomită pe la casele noastre
apoi
ne rînjeşte prin geamul murdar
şi
din vecini se aude straniu iată:
cușca
și cu reaua beată
ce
gagică-am fost odată!
io
cred că boala asta de a continua agonia
e
suprema tâmpenie şi treaba e
că
îţi dă la ofertă cîte o gură de aer
nu
te gîtuie pînă vezi stele
face
concesii te simţi ba capră ba varză
şi
mă omoară de râs cuţitele alea care taie
atît
de elegant feliuţe de fiţe
pentru
boarfe de ambe sexe prin rest-aurante
deşi
sunt veşnic neascuţite
cred
că la unii e musai să le iei gîtul
ca
să vadă şi ei că au un cap
pe
care în altă viaţă ar fi putut
să-l
ţină de-a dreptul pe umeri
vorba
cântecului odată am ucis o vrabie
pe
urmă am jelit-o cu o bucată de pâine
dar
cuţitul meu fumează calm în noapte
într-un
fel de durere amorţită
la
care oraşul rînjeşte prin geamul murdar
hei-hei
totul e oprit
pe-o
fază cu demenţi
nu
ai
decît
să intri aşa
şi
ca din greşeală
să
dai play
Pandora
eram
realmente încântat presimțeam la refuz
că
o să ne citim mângâietor mușcăturile cicatrizate
cu
tot dragul și empatia până la cuțite
eu
hoțul de foc al zeilor pentru bucuria celor zgribuliți
ea
dăruitoarea cu toate tristețile demente
ale
zădărniciei
a
plecat mai e o speranță murim aici
și
se simte de ne scoatem ochii
Mai
multe poezii și profilul autorului aici: George G.
Asztalos
Citește poezii din volumul: matAdor (editura Minela, 2020)
Copyright © 2019 George G. Asztalos
Utilizarea
integrală sau parţială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
autorului.
Postări
Leave a Comment