GEORGE G. ASZTALOS - MATADOR
George G. Asztalos -
matAdor (Poeme de
dragoste și omor) (editura Minela, 2020): George G. Asztalos scrie o poezie
cu mult miez, densă, o poezie proaspătă, incitantă, sinceră, nemimată, de la
titlu (care adună, oximoronic, în același cuvânt, sugestia morții și a
iubirii), și până la ultimul vers.
Cartea se desfășoară ca o spovedanie, în care cel ce cuvântă, în pofida
unei tristeți atavice și care pare a-i traversa întregul parcurs existențial,
își asumă și elanuri-le, dar și dezastrele sinelui, ca date ineludabile ale
ființei, tentate (ori împinse), deși dragostea îi este instanța su-premă (sau
poate tocmai de aceea), (…) Așadar, expresivă, ludic-ironică-tristă, cu accente
dramatice deseori, poezia lui George G. Asztalos, ca și în celelalte volume pe
care le-a publicat până acum, poate fi considerată un fel de cronică a unui
timp, în care se regă-sește individul, cu perspectiva lui particulară asupra
sine-lui (îndrăgostit, părăsit, obosit de muncă, de semeni, de străinătate și,
uneori, chiar de sine, sensibil, meditativ, nedreptățit, generos, revoltat,
resemnat, nostalgic, visă-tor…) și asupra vieții (cu toate ale ei), dar, în
care, în egală măsură, se oglindește și suma individualităților sau, mai
degrabă, a singurătăților din care se compune socie-tatea, iluzionându-se că
este un întreg. (extrase din prefața volumului - Reliefuri sufletești –
George G. Asztalos: matador – semnată de scriitoarea Mioara Bahna)
Omnia
amor veni vidi vinci
la rigoare suntem mult mai uşori
decît ne pune gravitația zilei
să credem să simțim
sau doar să ne cîntărim
în dragoste e ca în credință
ori simți totul pe pielea ta
ori doar o înţelegi şi o cercetezi
dar ea e acolo şi e dement de vie
pune-mă la rană ca pe un elixir
și nicio minune nu vine din poveste
e aici şi acum şi dacă nu noi
o simțim
nimeni nu o simte
vezi doi bătrîni îndrăgostiți
și lumea devine brusc uşoară
femeia ta a născut bucuria
și totul e un nou început al lumii
și creştem în Noi
și ne înmulțim
Poem pe
inima goală
eşti în parcare la supermarket
şi vezi un balon roşu cu panglică
scăpat la cer de un copil
totul devine un dejavu duios
de criminal
pentru că dragostea ne face
dragostea ne omoară
ne scapă la cer
şi rămîne după ea
doar o ciudă puerilă şi inocentă
nu sunt greşelile mele
şi îngerul meu păziterminator
ştie că am comis cîteva
şi mi-a tras-o urît în
gîții mei de nenorocit
dar încă e cu mine şi mă ține
încă mă ține şi e cu mine
când mi-e foame
stomacul mă anunță
că e gol
inima nu
ea se duce la cer goală
şi încă mai zboară
Experiment
postludic cu plan de evacuare
tot ce vă spun nu e mare lucru
atîta doar că
nu e totul
pierdut
totul e o copilărie adulterină o jucărie
serioasă mortal
te strică pe reparaţii
ajungi un urît amabil
sistematic şi organizat
tu şi eu
adorabile tragedii de circ iluzionist
sunt zile care îţi fac recepţia oficială
ascunse eroic
în rezistenţa aparenţelor salvatoare
şi zile pe care le găseşti irezistibile
tocmai pentru că te mint ordinar
nevoia asta adjectivală
a unei fioros de nesimţite deşteptări
şi speranţa
care te dă uţa-uţa
te disperă atîta demonie
în angelia ei premonitorie ai da orice
să ajungi nesperat de copil
nu odihna asta a silei
nu mausoleul ăsta făţarnic
al animalităţii
beţivi infantili
ai unei regretabile mortalităţi
în duminica de luni
ne facem planuri de evacuare
morţii cu triştii
sau fericiţii cu viii
salvăm mai întîi vinul
a
şi copiii
Mîine.
Ca niciodată
mîine va veni ca un copil autist ne va
lua de mînă
ne va privi fix tăcut și absent în ochi
nu va cere nici milă nici iertare doar
prezență
și noi nu vom putea să-l ajutăm cu nimic
vom fi acolo dar fără noi ca un rîset
spart
mîine va veni din nerecunoaștere să ne
resimtă
tu vei fi zidită de vie în alt bărbat
care te va strînge ușor
vei vedea totul cu ochii lui cu
înțelesurile lui
te vei simți cu pielea lui atinsă de
lună plină
eu mîine voi fi acel copil autist absent
și pierit
iar tu nici nu vei ști
atît de mult te-am iubit încît pentru
tine
aș fi murit liniștit
cu inima la gura bucuriei
cu împăcarea aceea că după mine vei fi
bine
și ca prin minune cu adevărat bună de
iubit
matAdor
Mottor:
“A mai rămas o literă. V-aş învăța cum poate fi
tăcută"
(Gellu Naum)
o să fii pe deplin fericit
mi-a spus viața
dar prima dată o să-ți rup oasele
ca să devii puternic
pe urmă inima să simți
toți dumnezeii
dement de vii ai iubirii
sentimentele vin sau sunt
acolo mereu
numai oamenii pleacă
şi sunt
mereu prea departe de tine
doar oamenii tac cu obstinație
chiar din ambiție
aşa
ca să îți minimalizeze apropierea
iată motivul pentru care se vine
se simte
da se simte
şi nu se mai pleacă niciodată
tot ce pleacă nu pleacă din iubire
tot ce tace nu tace din inimă
de fapt dezertează silențios
în utilitarisme nenorocite
da omule te-am învățat
să gîndeşti ca mine
te-am simțit că simți ca mine
dar niciodată n-o să-ți dea
nimeni puterea şi bucuria
să iubeşti ca mine
pentru că
mie viața mi-a rupt oasele
mie mi-a sfîşiat inima
şi eu sunt ultimul
din specia mea
de matAdor dement iubit
de cel mai animalic Dumnezeu
Last
summertime
Vara se stinge ca o dragoste. În care seninul e trăsnit de
furtună. Toamna nu e departe în ceață. E totuşi calmul înțelegerii. Simțim că
revin păsările. Din țările reci. Habar nu avem. Să iubim. Dragoste. Dar avem pe
altul.
Copyright © 2020 George G. Asztalos
Utilizarea integrală sau parţială a articolului publicat
este permisă numai cu acordul autorului.
Postări
Leave a Comment